Zece ani de recviem pentru Biserica Evanghelică: 11 iunie 2008 – 11 iunie 2018

Parcă a fost ieri... Durerile se resimt în amintire atât de proaspete atunci când sufletul își este pârjolit și ai impresia că flacăra încă mai arde. Din păcate, flacăra încă mai arde...

Trecem pe lângă Biserica Evanghelică din zona zero a burgului nostru aproape zilnic. Din când în când ne ridicăm privirea catre turn și inconștinentul ne aruncă un flash-back. Ne bucurăm că stă semeț și ne continuăm drumul. Mai sunt momente în care, având vreun amic ce ne vizitează orașul, îi arătăm și simbolul cetății. Atunci ne amintim conștienți de flăcările că mâncau din Turn. Ne amintim și prăbușirea lui.

Turnul Bisericii Evanghelice a „ridicat” Bistriţa în cărţile de istorie

Biserica Evanghelică are un turn de 76,6 metri – cel mai înalt turn de piatră din Transilvania. În a doua jumătate a secolului al XIV-lea a fost ridicată pe locul actualei biserici de către coloniştii saşi o bazilică romanică cu trei nave şi două turnuri mai mici decât actualul.

În secolul al XVI-lea, după multe alte modificări ale bisericii înseşi, s-a construit împrejurul bisericii un zid de apărare. La începutul secolului al XVI-lea era montat în turn un ceas. Abia în 1861, după incendiul ce a avut loc în 1857, ceasul a fost înlocuit cu altul care va rezista până la 11 iunie 2008.
Se ştie că la data incendiului din 2008 faţada vestică şi turnul erau îmbrăcate în schele de lemn necesare interminabilelor procese de renovare. La bază, a existat la începutul anilor 90 ideea de a realiza aceste schele din lemn ignifug, dar administraţia locală de atunci nu a mai cumpărat lemn tratat cu substanţe ignifuge, deoarece era prea scump.

Ziua în care am fost bistrițeni

11 iunie 2008 este ziua în care nu am mai văzut unguri, țigani sau sași lângă noi. Am văzut bistrițeni. Nu am mai văzut nici evanghelici, nici reformați, catolici sau ortodocși. Am văzut bistrițeni. Nu am mai văzut liberali, sociali-democrați, ecologiști sau conservatori, am văzut doar bistrițeni. Nu am simțit ură, dezbinare sau indiferență. A fost doar tristețe. Au fost lacrimi și neputință, priviri ațintite către cer. Ne frecam la ochi în speranța trezirii dintr-o realitate care nu ne convenea. A fost în 11 iunie 2008.

Au trecut 10 ani și Biserica Evanghelică surâde majestuoasă oricărui trecător. Turnul este mai falnic ca niciodată. Simbolul Bistriței a devenit mai cunoscut și probabil mai apreciat. Noi am redevenit români, maghiari, sași sau romi. Evanghelici, catolici, reformați sau ortodocși. Liberali, pesediști, ecologiști sau useriști. Orice, numai bistrițeni nu...

Istoria nu ne judecă...

Acum avem un lift ce duce în balconul Turnului, cică unicat în această regiune europeană. La baza lui avem și struți, cică mascotă a burgului smulsă din heraldica timpurilor lui Anjou. Încă mai avem o zonă verde în Piața Centrală, ce va dispărea, cică, exact pentru a pune în valoarea acest simbol al Bistriței – Biserica Evanghelică.

Istoria își urmează cursul iar Piața Centrală continuă povestea urbei. Unii îi spun evoluție, alții mutilare. Tot istoria este cea care va continua povestea pentru strănepoții noștri. Ai bistrițenilor...

Video: youtube - citynews.ro

Adauga comentariu