Seara are ținută de spectacol, dimineața îmbracă veșmintele preoțești: Andreas Hartig – bistrițeanul din formația Trio Saxones Plus, band-ul preoților sași din Transilvania

Preoția este fără doar și poate o vocație. La fel și arta, iar acolo unde talentul face parte din ADN-ul familiei se pot naște personaje cu o frumusețe intreinsecă de netăgăduit. Harul izvorât de sub veșmintele unui preot se cunoaște și atunci când costumația specifică se schimbă după terminarea unei predici, căci ceea ce emană persoana în cazuă nu este filtrat de îmbrăcăminte.

Andreas Hartig s-a născut la Bistrița în urmă cu 37 de ani într-o familie ce poartă în sulfet omenia, cultura și obiceiurile săsești. Thomas, tatăl lui Andreas, a fost pădurar. Acum se ocupă de treburile Forumului German din Bistrița, fiind considerat sinonim cu conceptul de etnic german. Garofița, mama Hartig, a fost cofetăreasă, însă ceea ce nu a lipsit din modesta casă săsească a familiei Hartig a fost muzica!

Sora lui Andreas și-a acaparat și ea partea de moștenire muzicală, Anita Hartig fiind una dintre marile voci ale României, soprana bistrițeancă este deja aplaudată la scenă deschisă în mai toate operele din lume, iar aprecierea burgului de unde a plecat, locul unde a și început studiul muzical, a venit în anul 2015 când a fost declarată cetățean de onoare al Bistriței.

Andreas și-a păstrat dragostea pentru muzică fiind considerat de sora Anita ca „talentul muzical al familiei”, acesta performând la nu mai puțin de 9 (nouă) instrumente muzicale. Însă pentru el a fost mai întâi chemarea duhovnicească și a urmat drumul preoției.

Andreas Hartig este preot paroh al comunității evanghelice săsești din Codlea, acolo unde a fost primit foarte bine de cei peste 300 de enoriași. S-a întâmplat în urmă cu 10 ani, timp în care tânărul bistrițean a devenit parte integrantă a comunității respective pe care nu numai că o păstorește spiritual, dar se și implică activ în problemele acesteia.

„Multă lume nu știe ce face un preot atunci când acesta nu slujește în biserică. Ei bine, cel puțin eu mai am și alte îndatoriri. Administrez, spre exemplu, tot ceea ce ține de comunitatea noastră, începând de la clădirile sau terenurile pe care Biserica le are în patrimoniu, acolo unde mă văd cu arendașii sau chiriașii noștri în vederea rezolvării oricăror probleme administrative, mai sunt implicat într-un proiect european, acolo port discuții cu arhitecți, cu ingineri s.a.m.d. Apoi vine partea educativă, căci predau cursurile de religie în cadrul secției germane de la școala din Codlea. Sunt membru și în alte structuri bisericești, în Protopopiatul de Brașov, de exemplu, acesta fiind și cel mai mare protopopiat din biserica noastră, cu multe parohii și comunități în care nu mai sunt preoți, dar pe care le administrăm noi, biserici, case parohile, școli, iar asta se întâmplă în cadrul și sub tutela acestui protopopiat. Nu trebuie uitat și faptul că noi, preoții parohi, facem și foarte multe vizite la domiciliul enoriașilor, acolo unde este nevoie de noi în scopuri duhovnicești și nu numai. La toate acestea se adaugă și activițile specifice comunității, întâlnirile săptămânale cu bărbații, cele cu femeile, pregătirile pentru confirmare, apoi menținerea legăturilor cu sașii plecați, cu corespondenții noștri germani” – ni s-a „confesat” preotul Andreas Hartig.

Pe lângă toate acestea, care deja depășesc cu mult preocupările normale ale unui om obișnuit, Andreas are și aplecări către latura turistică a orașului Codlea, căci este implicat și în povestea frumoasă a Cetății Codlea, cetate vizitată numai anul trecut de peste 3.000 de turiști străini, bistrițeanul fiind mai mult decât un simplu ghid.

Atunci când ne gândim că ziua s-a terminat, preotul bistrițean din Codlea ne arată și a 25-a oră a zilei, cea dedicată muzicii. Fiind o bună parte din timpul său în mașină, călătorind dintr-un loc într-altul, Andreas ascultă muzică, aceasta fiind hrana lui, momentul de încărcare al bateriilor sufletești. Play-list-ul este unul destul de vast iar audițiile se fac în funcție de starea de moment. Ascultă muzică clasică, dar și alte genuri, căci muzica îl hrănește ca o dietă fără restricții: atunci când simte nevoia de proteine, apasă doar un buton!

Apropierea de muzică l-a făcut pe Andreas să cunoască mulți oameni. Întâlnirile la care a participat, în special cele desfășurate în comunitățile săsești, au avut și o latură artistică. Fiind un împătimit al instrumentelor, într-o astfel de reuniune s-a cunoscut cu un alt preot care la rândul lui performa la un instrument. Tot așa l-au cunoscut și pe al treilea preot cu calități muzicale, astfel că, undeva în 2013, ia naștere Trio Saxones, un band format din preoți. Pe parcursul timpului s-a mai alăturat un membru în această formație, acesta nefiind preot, iar titulatura band-ului a devenit Trio Saxones Plus.

„Totul s-a născut la o întâlnire a sașilor de pe Valea Târnavelor, acolo unde m-am cunoscut cu preotul paroh de la Sebeș, acesta fiind și el un pasionat al muzicii. Acesta m-a întrebat dacă nu aș fi de acord să prezentăm câteva piese din repertoriul german sașilor veniți la întâlnire. Bineînteles că am fost de acord! Apoi s-au alăturat și ceilalți colegi, dintre care unul este tot un preot paroh, cel de la Turnișor, Sibiu” - și-a amintit Hartig de începuturile acestui band.

Astfel s-a format deja celebra formație de preoți Trio Saxones, formație care are un program încărcat. Andreas Hartig, preot paroh evanghelic în Codlea, cântă la clape și acordeon, Alfred Dahinten este solistul trupei și preot paroh la Biserica fortificată din Sebeș iar Heinz Dietrich Galter este preot la Biserica Evanghelică din Turnișor și cântă la chitară și voce. Preoții cântă muzică populară românescă și germană, polka, vals, rock’n roll, country și schlager, adică acel tip de muzică ce se aude la radio când călătoriți prin Germania și Austria, muzică nelipsită în cadrul reuniunilor săsești.

Acum e perioada faschingului, o sărbătoare care este marcată în comunitățile săseși, dar și în cele maghiare din Transilvania. În această perioadă, cei trei preoți parohi au calendarul plin. Vineri seara îmbracă ținuta de scenă, iar duminică dimineața își pun veșmintele de preoți. Este o normalitate în aceste comunități, acolo unde preotul este parte activă a comunității, piedestalul pe care aceștia urcă din postura de păstori îi și obligă să se coboare la nivelul enoriașilor, căci acolo este seva socială pe care o alimentează spiritual și din care se hrănesc și ei.

Întrebat unde se simte acasă, Andreas Hartig a recunoscut că nu poate identifica un punct fix:

„Acasă... E greu de fixat... Acasă e la Bistrița, locul unde m-am născut, crescut și format ca om. Acasă este și la Sibiu, locul unde m-am format ca preot, un loc pe care-l iubesc sincer. Acasă este la Codlea, căci acolo trăiesc de 10 ani, acolo mă dedic comunității. De fapt, acasă este acolo unde te simți bine, unde nu ești stingher”.

La Bistrița vine în medie cam de două ori pe an. Își petrece timpul împreună cu părinții, iar dacă și sora mai mică, Anita, este venită, atunci este și mai bine. La Bistrița este rădăcina propriului copac, un copac ce își poate întinde ramurile peste tot, dar care este susținut din micul și cochetul burg transilvănean.

 

Adauga comentariu