A schimbat tabăra și luptă împotriva a ceea ce a fost: Ionatan, un tânăr bistrițean care muncește din greu pentru a-și susține un război ce poate fi câștigat – dependența de droguri!

Are 21 de ani și se gândește la semenii lui, tineri care se luptă cu adicția față de cel mai acaparant flagel al actualei generații: drogurile! A fost acolo, știe despre ce e vorba, a reușit să scape din lațul strâns al dependenței, iar acum își transformă „penitența” în scop și mod de viață.

Ionatan Caspriac a fost unul din miile de tineri bistrițeni prinși în valul alb al dependenței față de substanțele interzise. Nu a fost niciodată o cifră dintr-o statistică sumară, a fost chiar un element dintr-o lume pe care o negăm prin întoarcerea conștientă a capului către o direcție opusă.

Tânărul nostru a cunoscut undergroundul consumului de droguri timp de patru ani, perioadă ce a pornit de la frivola vârstă de 14 ani. Patru ani în care simțea că se destramă ca om, ca suflet, ca existență. Era tot timpul conștient de această proprie destrămare, dar puterea lui era infinit mai mică decât tirania dependenței, sevrajul fiind net superior și tot mai acaparant într-o luptă internă.

Ionatan și-a găsit totuși salvarea după patru ani ce i-au măcinat gândurile, voința și puterea. Un singur compartiment nu a fost atins de molima albă, un singur și puternic colțișor: credința! Cu ajutorul credinței, Ionatan a reușit să iasă din pușcăria vieții sale folosind aceiași ușă prin care a intrat: anturajul.

Dacă la intrare anturajul a fost elementul definitoriu, tânărul bistrițean fiind prins în mreaja drogurilor în cercuri de „prieteni” deja molipsiți, tot anturajul a fost cel care i-a înlesnit calea spre evadare. Cheia însă i-a fost credința. A cerut ajutorul divin și l-a primit prin credință și oameni care i-au fost alături.

Acum, Ionatan oferă celor care sunt în situația lui din acele momente dificile prin crearea acelui „anturaj”, oferind tinerilor dependenți un loc unde să se refugieze din praful narcotic, arătându-le inclusiv cheița lui salvatoare. Astfel, Ionatan ajutat de apropiați, în special de tatăl său, a deschis la Bistrița un Centru de adicții denumit „Casa Olarului”, loc în care „anturajul” devine ușa de scăpare din dependență.

Casa Olarului funcționează ca o cafenea, nu are rigiditatea unei instituții pur-sânge. Atmosfera amicală este definitorie în percepția lui Ionatan, astfel că ideea unei cafenele a fost transpusă în a atrage și menține persoanele ce trec pragul acestei locații. Aici se face consiliere și programe pentru familiile cu copii aflați în situații dificile, există un program de reintegrare și refacere pentru tinerii respectivi, se distribuie haine și se acordă hrană sub forma unor mese calde pentru oamenii străzii, și ei predispuși la consum de substanțe interzise.

Acest Centru are nevoi căci, ca orice casă primitoare, consumă energie, necesită întreținere, are nevoie de anumite ingrediente pentru a funcționa. Ionatan a găsit și calea pentru acoperirea acestor cheltuieli inerente, prin finanțarea acestui proiect: muncește din greu la propria firmă!

ProtiMet este firma pe care Ionatan și-a deschis-o și în care muncește ca orice angajat. Domeniul, unul deloc ușor, dar foarte... inventiv: creează profile și/sau mobiliere din metal, se joacă efectiv cu fierul, meserie învățată în atelierul tatălui său, un atelier „exemplu” pentru Ionatan, căci acolo muncesc persoane care au fost private de liberate și se reintegrează în societate. Tatăl lui Ionatan are deja o astfel de experiență, acesta deținând un alt centru specializat pe reintegrarea foștilor pușcăriași în societatea destul de reicientă la astfel de cazuri.

Firma lui Ionatan este deschisă destul de recent și are deja câteva „reușite” în acest sens. A „mobilat” locuri cunoscute din Bistrița sau chiar din Cluj-Napoca. Inclusiv Casa Olarului este „îmbrăcată” cu mobilier făcut exclusiv în atelierul propriu. Un alt exemplu este Copacul de Cafea, acolo unde mobilierul executat de Ionatan este foarte apreciat. Fiind văzut de alte persoane care s-au perindat prin cafenea, acolo unde a fost remarcată finețea execuției unor lucrări cu un material destul de brut – fierul, recomandările au început să curgă.

Ionatan lucrează aproape singur. Mai are și ajutoare, prieteni dragi lui, care-l ajută temporar. Lucrările executate la ProtiMet nu sunt lucrări în serie. Totul se execută la comandă, fiecare client își exprimă o anumită dorință, iar Ionatan o execută la rang de artă. Exemplu este și o lucrare făcută pentru un local clujean, acolo unde cerința clientului era ieșită din tipare, dar realizată de bistrițean conform dorințelor clientului.

Nu toți clienții lui știu că această afacere este menită să întrețină un Centru de adicții. Nu toți știu că Ionatan și-a impus un anumit salariu, deloc exagerat, iar profitul net se îndreptă către menținerea unei idei transpunsă în fapte de o persoană care a trecut printr-un război în care a fost pe o anumită parte a baricadei, iar acum poartă același război, dar de pe partea opusă.

 

Adauga comentariu