SAGA COLIBIȚA la faza pe VIDANJĂ: doar 7% din totalul clădirilor AU contracte de vidanjare! Vezi CÂȚI operatori economici există în zona lacului, în mod OFICIAL

Odată cu scăderea nivelului apei din lacul de acumulare Colibița încep să (re)apară și problemele, dar nu neapărat probleme noi, cum a fost cazul presupuselor țevi de drenaj, ci acele probleme reale legate de fosele septice, de deversări de dejecții ilegale făcute nu la vedere prin cine-știe ce sisteme alabicate. Toate acestea erau cunoscute de mai mult timp, dar ținute la capitolul „legende rurale”.

Stiridebistrita.ro a solicitat din partea Aquabis o situație cu numărul de contracte de vidanjare din zona lacului Colibița, având în vedere faptul că în zona respectivă nu există sistem de canalizare. Răspunsul a venit prompt din partea instituției:

În zona Colibița, în perioada 2016 – 2019, s-au încheiat un număr de 20 de contracte de vidanjare!

Aquabis a făcut precizarea că aceste contracte se încheie numai cu persoanele juridice, în cazul persoanelor fizice intervenția se face la comandă. Totodată Aquabis ne comunică și faptul că în anul 2018 cantitatea apei uzate vidanjate a fost de 300 metri cubi, din care 273 mc (91%) în urma solicitărilor agenților economici și 27 mc (9%) pentru persoanele fizice!

În zona lacului de acumulare Colibița există, conform informațiilor venite din partea Primăriei Bistrița-Bârgăului, un număr de 275 de construcții, din care numai 20 sunt întregistrate ca agenți economici prestatori de activități specifice (turism), o pondere de 7%, restul fiind proprietăți private. Oricine cunoaște zona știe că este o inepție (doar pe booking.com există peste 23 de oferte)! Dacă ar fi să numărăm plăcuțele de la marginea drumului dintre baraj și intersecția cu Drumul Blajului (drumul asfaltat care face legătura cu Mureșenii Bîrgăului – Valea Stăjii), am avea deja peste 20 de „oferte”, iar dacă mai continuăm socoteala către coada lacului, situația devine și mai complicată! Asta se poate verifica în sezon, căci acum nu funcționează mai mult de 5-6 pensiuni, acestea fiind cele cu „actele în regulă”.

Din aceste date prezentate reies cel puțin două probleme: câte dintre proprietățile de la Colibița efectuează servicii turistice ilegale și ce se întâmplă cu apa uzată și dejecțiile provenind nu numai din restul locațiilor prestatoare de astfel de servicii turistice, dar și de la restul proprietăților, căci o cantitate de 27 mc de apă uzată vidanjată într-un an este o cantitate considerată ca fiind infimă! Media anului 2018 ne spune că între 13 și 15 mc de ape uzate au fost vidanjate de la un operator economic, iar 0,10 mc de la un privat.

E drept că mulți dintre posesorii de casuțe, căsoaie, vile sau viluțe de la Colibița nu sunt acolo în permanență și că într-un weekend sau două pe lună nu se acumulează cantități mari de ape uzate, în comparație cu o pensiune legală care are activitate non-stop. Acest fapt converge către un principiu cunoscut în lumea economică: principiul lui Pareto sau principiu 80/20.

Acest principiu are la bază o idee care spune că 80% din efecte sunt produse de 20% din cauze. Un exemplu dat este că un volum de 80% din banii de pe Terra este concentrat în buzunarele a 20% dintre oameni. Transpus în cazul lacului de la Colibița, extrapolând principiul lui Pareto, avem 91% din masa vidanjată care provine de la 7% dintre cei care o produc.

De ce nu este acest lucru o problemă majoră din punct de vedere ecologic

Din orice fosă ies niște țevi care împrăștie secțiunea lichidă, apa respectivă întrând într-un proces natural și normal. Ce ramâne ia vidanja la intervale de 2-3 ani în funcție de cât e de utilizată. Din această cauză intervențiile vidanjei sunt rare și, de obicei, solicitate de către proprietar, nu există o anumită periodicitate pentru acest procedeu. Adevăratele probleme și provocări pentru corpurile de control aici apar, căci există fose septice care nu au intrat în acest circuit sau proces normal. Supraplinul acestora este cel care poate duce la deversări de materie poluantă în zonă, respectiv în lac.

Firește, dacă am fi aliniați la cerințele civilizației reale, acolo unde ne-ar păsa tuturor de mediu, fiecare casă/vilă/pensiune ar trebui să aibă în mod obligatoriu un contract cadru pentru vidanjare și o autoritate locală care să verifice în permanență dacă regulile sunt respectate. Asta dacă ne interesează realmente statutul de stațiune turistică, fie ea doar de interes local.

Conform principiului de mai sus, trebuie văzut mai întâi dacă cei 20% dintre „semnificativi” sunt în regulă. În cazul Colibiței - 7%! Adică cei pe care îi știe toată lumea că atrag cei mai mulți turiști, iar în aceste cazuri se pare că „joaca cu rahații” nu constituie o activitate de bază, amenzile fiind foarte mari (pornire de la 30-40 mii lei), iar periodicitatea controalelor este una mai mult decât deasă. Dacă aici nu sunt probleme, atunci „bomba ecologică” cu miez de „rahat” turistic nu există, deoarece acești 7% produc 91% din masa totală a apelor uzate. Teoretic...

Apoi trebuie aplecate urechile către „șoaptele lacului”, către acele „legende rurale” de care se tot povestește. Aici autoritățile trebuie să apeleze la orice mijloace posibile pentru a verifica aspecte care țin de mediu, de poluare, dar și de desfășurarea unor activități ilicite, iar acolo unde există suspiciuni să se intervină cu obloane peste ochi și buzunarele cusute, iar un mandat judecătoresc să fie cheia pe care să o folosească, în limitele legale, oamenii legii.

Una dintre aceste „legende rurale” este povestită fără asumare, în șoaptă, de către unul dintre posesorii de cabane. Acesta spune că și-a surprins într-o noapte un vecin de proprietate care își golea fosa septică cu ajutorul unor furtune direct în lac. Un alt sistem asemănător a fost fotografiat și arătat organelor naționale de control, fiind de asemenea un sistem de evacuare care ducea direct în lac. Toate aceste situații nu sunt apărute doar acum, la retragerea apelor, sunt „obiceiuri” mai vechi și nu au nicio legătură cu nivelul apei din lac.

Buda în fundu curții încă există. Și la Colibița, dar și în aval de lac, în toate localitățile de pe malul râului până la intrare în Bistrița, precum și în restul localităților din județ, acolo unde există cursuri de ape. Și acolo sunt deversări în râu, dar nu mai explodează nicio bombă ecologică, iar asta de când lumea. Atenția trebuie însă îndreptată către apa menajeră uzată, cea care conține o multitudine de detergenți.

Problemele la Colibița există, că nu degeaba au venit corpuri de control, unul mai specializat ca celălalt, chiar și în aceste zile. Se vor aplica câteva amenzi destul de usturătoare. Dincolo de vidanjări și deversări în lac, Colibița mai are încă destule probleme de rezolvat. Dacă lucrările pentru rețeaua de apă-canal sunt începute, este un semn bun în această direcție. Mai trebuie rezolvate problemele legate de îngrădirea proprietăților cu garduri care acoperă orice tentativă vizuală a unui turist oarecare, din drumul principal și până în buza lacului. Mai există încă o grămadă de operatori turistici ilegali, pe care nu-i văd cei în măsură, dar îi văd posibilii clienți.

Și câte și mai câte alte probleme...

 

Comentarii

Vizitator

10.03.2019 14:41

In urma cu cativa ani , CJ impreuna cu Primăria Bistrița Bârgăului au facut demersuri pentru declararea Colibiței - stațiune de interes local, desi la capitolul turism lucrurile lasa mult de dorit. Desi Colibița a fost numită stațiune de interes local, aici  NU există rețele de apă-canal! Master-planul de apă- canal (etapa 2) este în întârziere, dar oricum, zona Colibița NU este eligibilă! În consecință, autoritățile locale și județene caută soluții de finanțare pentru proiectul de apă-canal: stație de tratare, epurare, pompe etc! Până la implementarea unui astfel de proiect,  cabanele și pensiunile din Colibița fie și-au amenajat fose septice, fie ca deverseaza dejectiile direct in lac!În Colibița, loc în care pe timpul verii în fiecare weekend ajung mii de turiști, sunt doar trei restaurante care pot să ofere mâncare doar pentru câteva sute de oameni. Pe lângă cele trei restaurante , mai sunt și aproximativ 400 de pensiuni care oferă cazare turiștilor, dintre care 35 sunt construite prin fonduri europene. Deși multe dintre aceste pensiuni au în contract statut de agropensiuni, adică trebuie să asigure și o parte din alimentație oamenilor care se cazează acolo, foarte puține îndeplinesc și această condiție. Pe scurt, oamenii vin, plătesc, dar se întâmplă să nu aibă ce să mănânce, restaurantele fiind pline ochi. Resursele umane fiind puține, unii patroni neavând bucătari, se așteaptă ore în șir până când mâncarea este pusă pe masă. La acestea se mai adauga si lipsa totala a ofertei de servicii turistice. Practic, turiștii care merg la Colibița nu știu ce pot să facă, ce activități pot să desfășoare odată ajunși acolo. Aceasta este consecinta lipsei de implicare a autoritatilor locale si judetene. Prin urmare, in loc sa fie o statiune de interes local, Colibita a ajuns mai degraba o "statiune de interes personal". Proprietarii de vile din Colibita au ingradit si ce nu-i a lor. Au mers cu gardul pana la oglinda apei luand pana si zona de protectie din jurul lacului. Cel mai grav lucru este insa deversarea dejectilor direct in lac, astfel incat lacul Colibita risca sa ajunga o imensa latrina. De aceea, trebuie trecut imediat la actiune pentru refacerea zonei de protectie din jurul lacului, care nu presupune cheltuieli din partea CJ, decat o doza de fermitate in aplicarea legii. Odata recuperata zona de protectie de la cei care au ocupat-o abuziv, se va putea trece la amenajarea unor locuri de plaja si de promenada pe faleza lacului. De asemenea in anii trecuti se discuta ca autoritatile jidetene negociază achiziția unui teren în zona lacului, pentru amenajarea de campinguri însă pana acum nu s-a facut nimic concret. Cel putin acum cu ocazia golirii lacului , este un bun prilej pentru a intra in legalitate .Vezi: http://www.mesagerul.ro/2016/10/03/ziduri-de-beton-construite-pe-malul-l...

Adauga comentariu