”Revoluția desculților” sau unde sunt zăpezile de altădată? Ce s-a ales de revoluționarii bistrițeni după 31 de ani de democrație?

Paradoxal, după 31 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989, niciunul din participanții în stradă la Victoria Revoluției (n.red.- lovitură de stat au stabilit procurorii militari) nu se mai află în vreo funcție publică. Ei sunt copiii ”desculți” ai Revoluției Române din Bistrița?!?  Revoluţia nu este o cină socială, un eveniment literar, un desen sau o broderie. Nu poate fi făcută cu eleganţă şi curtoazie. Revoluţia este un act de violenţă prin care o clasă răstoarnă pe alta. A spus-o Mao, iar Bertrand Schneider a scris ”Revoluția Desculților”, dar acest fel de Revoluție nu a avut loc niciodată în niciun loc din această lume, asta pentru că ”desculții” sunt buni doar de carne de tun, după care sunt trimiși în pătrățelele lor.

 

Povestea noastră…

Povestea noastră nu vine să caute vinovații pe care îi știm, nu vine să spună cât au câștigat unii și alții, îi știm și pe ei, îi vom denumi, doar că acum e vorba de cei pe care Revoluția nu i-a făcut nimic, nu le-a dat nimic iar oamenii au uitat de ei, așa cum se întâmplă întodeauna. Nimic nou sub soare, iar în România, deci și în Bistrița, recunoștiința e o floare rară. Este important de reținut următorul lucru: Mulți din revoluționarii de pe lista bistrițenilor au devenit doar amintire, unii au trecut la cele veșnice, iar alții au intrat în anonimatul din care au ieșit. Ei mai sunt amintiți din când în când la comemorările anuale care au loc. Practic, George Avram și  Ovidiu Frenț, au fost  ultimele persoane aflate  în frunte unor instituții publice, din cei care s-au aflat în stradă în Decembrie 1989.

Cu toate acestea, lista celor care au fost prezenți în 22 Decembrie 1989 este una destul de lungă și cuprinzătoare, dar, a existat un grup care a constituit și Asociația  ”22 Decembrie Bistrița” și, din care, o parte din membrii fondatori s-au retras după scandalul ceritificatelor de revoluționar, o poveste cu iz de rânced și care a murdărit bietele idealuri ale Revoluției, și așa pângărite după 1990.

Politic vorbind, orice Revoluție își ucide luptătorii sau îi întoarce în locurile de unde au plecat, sigur, cu acele excepții care întăresc această regulă nescrisă. Așadar, lista completă a revoluționarilor din Bistrița, membrii ai Asociației 22 Decembrie 1989, cuprinde foarte multe persoane, doar că noi vom vorbi despre cîțiva dintre ei, pe care i-am cunoscut, am vorbit cu ei și le știm destinele într-un fel sau altul.

Ioan Bența – ”Băiatul cu fâșul roșu”

Eu voi începe cu Ioan Bența, unul din liderii autentici ai bistrițenilor ieșiți în dimineața lui 22 decembrie în stradă. ”Băiatul cu fâșul roșu”, Ioan Bența, acum la 31 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989, este strungar, muncitor la o firmă din orașul său natal, Sibiu. Este unul dintre cei care au putut profita de statutul de Revoluționar dar nu a făcut-o. Ne-a spus că a vrut să doarmă liniștit noaptea, atât cât se poate într-o societate care, conform propriilor spuse nu mai vrea să își amintească cu adevărat de Decembrie 1989.  A fost sindicalist, consilier local PDSR, dar a fost cel care a tot spus lucrurilor pe nume, așa că,  nimeni în politică nu l-a mai vrut.

 

La 31 de ani, Bența recunoaște că: ” Sentimentele nu sunt neapărat confuze, dar sunt contradictorii. Trăiesc, acum, momente de mulțumire, dar și de dezamăgire. România s-a schimbat fundamental în acesti 31 de ani trecuți din momentul zero. Altfel, sunt supărat și furios deopotrivă pentru faptul că viața politică face loc în mijlocul ei tuturor neisprăviților. Constat cu amărăciune că,  la fiecare ciclu electoral,  parlamentul primește tot mai mulți impostori, amante, oameni fără coloană vertebrală și cea mai josnică speță de politician român – traseistul de meserie, care este întruchiparea perfectă a ceea ce se spune din vechime despre politică și anume că e o curvă. Deja s-au creat două lumi: cea a politicienilor si lumea noastră a celor săraci, din nefericire însă, lumea noastra e dirijată după placul și nepriceperea primilor”.

 

Florin Adrian Chereji- primul primar post-Revoluționar al Bistriței

După 22 Decembrie 1989 și instalarea noii Puteri conduse de Ion Iliescu, pe data de 10 ianuarie 1990, Florin Chereji se instala ca și primul edil al noii ere ce bătea la ușa istoriei. Iată ce spune Florin Chereji despre acea perioadă: ” Mi s-a spus că, în data de 23 decembrie, la Primăria Bistriţa s-a primit un telefon de la Virgil Măgureanu care îl căuta pe Gheorghe Şanta. Oare de ce îl căuta? În 22 Decembrie 1989, fiind şef de secţie m-am întors în fabrică şi în 23 decembrie am făcut o spovedanie înaintea oamenilor şi le-am spus toate abuzurile pe care le-am făcut, toate relele pe care le-am ştiut făcute faţă de ei şi le-am cerut să-mi spună dacă mai merit să mai fiu şeful lor de secţie. Am rămas singurul şef fiindcă am fost sincer şi nu am făcut chiar atâtea rele. Nu are importanţă! În data de 10 ianuarie 1990, eram la fabrică şi a venit Ioan Blaga care m-a căutat şi mi-a spus: Florine, trebuie să vii la Primărie şi să accepţi să fii primar pentru că altfel se fac mari presiuni ca să fie Şanta primarul Bistriţei! Aşa am ajuns eu primar fiindcă iniţial m-am întors la fabrică să-mi văd de meseria mea”, a relatat Florin Chereji.

A fost lider local al defunctului Partid Democrat dar a ieșit brutal din politică după un scandal cu iz sexual la localul de noapte al unui alt revoluționar- ” Cotul Iadului” dintre Unirea și Livezile și al cărui proprietar a fost Vasile Bodea.

Ioan Blaga, omul care a ținut prima cuvântare anti-PCR de la balconul actualei Prefecturi.

O altă figură emblematică a acelor evenimente a fost Ioan Blaga, inginer la Avicola Bistrița, o întreprindere comunistă de succes, acum  terminată de capitalismul de cumetrie. Blaga a devenit celebru prin faptul că a avut curajul și determinarea de a ține prima cuvântare din balconul de la sediul PCR Bistrița-Năsăud din piața Petru Rareș în fața celor 10.000 de bistrițeni ieșiți în stradă. Între timp s-a retras devenind un ilustru anonim.

Vasile Bodea

Un alt personaj celebru pe care apele învolburate ale evenimentelor l-au scos în stradă a fost Vasile Bodea, la vreme respectivă un simplu antrenor de judo. Între timp a devenit om de afaceri , dar având alte ”preocupări” mai puţin ortodoxe în fostul său local de noapte supranumit ” Cotul Iadului” . Bodea a fost anchetat și de procurorii DIICOT.

Carmen Moldovan a fost o altă figură emblematică a Revoluției din Bistrița. Ea a lucrat la IPROEB, a citit proclamaţia de la Bistrița, un document prin care orașul a fost numit liber.

A lucrat o perioadă de timp în media locală, fiind redactor-șef la Radio 21, acolo unde, Dorel Cosma a deținut funcția de director. Asta se întâmpla în urmă cu 22-23 de ani, când Radio 21 funcționa în sediul Casei Sindicatelor de pe strada Gării, acolo unde, acum, au sedii AJOFM, Metropolis sau cei de la EMI, ”stăpânii” spațiilor respective după dispariția CNSLR-Frăția ca sindicat și a lui Adolf Bloss ca președinte al acelui sindicat. Din păcate, Carmen Moldovan nu a avut un destin fericit, ea ajungând să trăiescă dintr-o pensie de boală și în sărăcie.

George Avram

Este actualul președinte al Asociației  ”22 Decembrie Bistrița” și, cumva, a făcut și un pic de carieră politică, fiind, pe rând, viceprimar dar și city manager. A fost membru al PSD și apropiat al primarului Ovidiu Crețu. S-a retras din viața publică.

Ovidiu Frenț

Participant la Revoluția din Timișoara iar pe 22 Decembrie a vorbit de la balconul fostului sediul al PCR și Consiliu Popular, acum Instituția Prefectului și Consiliul Județean. Membru PSD, Frenț va ocupa de mai multe ori funcțiile de subprefect, respectiv prefect al județului Bistrița-Năsăud.

Așa cum e normal, pe listă sunt trecuți și cei doi  eroi martiri: Remus Cristian Bucur, împușcat la București, fiul unui fost ofițer de securitate şi fost student la Academia Militară, care a murit în fața sediului M.Ap.N, și Ioan Sabău din Brăteni, împușcat în cap în Cluj-Napoca, fost muncitor în construcții și student la seral.

Aici nu trebuie uitat nici Iacob Brănișteanu, intelectual,  învățător atunci, dar și acum, care a cochetat cu politica, având și anumite funcții la Inspectoratul Școlar Județean.

La un moment dat din rândurile revoluționarilor din Bistrița au făcut parte mai multe cadre ale Armatei: generalul Paul Ghircoiaș, la vremea evenimentelor, comandantul Brigăzii 1 Vânători de Munte Bistrița, ulterior fiind numit primul președinte al CPUN-ului județean, generalul Dragoş Iacob, având pe atunci gradul de maior, numit la comanda brigăzii de vânători de munte și colonelul în rezervă Amariei, comandantul regimentului mecanizat din Bistrița. Ulterior aceștia au dispărut din rândurile revoluționarilor, sesizând probabil faptul că un militar activ în exercitarea profesiei sale nu poate face parte de pe o asemenea listă. Singura persoană din rândul structurilor de ordine și forță ale statului rămasă pe listă este fostul milițian, ulterior polițist, Aurel Grama care în calitate de cadru de miliție a încasat o corecție din partea unor cetățeni români de etnie maghiară pentru cercetările abuzive pe care le-a făcut la Odorheiu-Secuiesc. Între timp acesta a ocupat și funcția de adjunct al șefului IPJ BN.

Lista mai cuprinde și persoane mai puțin cunoscute, Grigore Chiorean, stabilit între timp la Brașov, Gheorghe Bidiu Coceșiu, inginer. Biserica Ortodoxă nu putea să lipsească de pe această listă a revoluționarilor, probabil situație unică în țară. Simion Creța, preot pensionar în prezent, fost protopop de Bistrița la momentul evenimentelor, apare și el în rândurile ”revoluționarilor cu merite deosebite”. Pe același document mai apar și Cuc Telcean – profesor, mutat în Anglia, Dragoș Ștefan Danci – plecat în Spania la muncă, Nicolae Deac – decedat, Ovidiu Frenț – actual subprefect al județului, student pe atunci la Timișoara, Nicolae Găurean – decedat, Rodica Găurean – mutată la București, Dorina Giurcovici, Alexandru Mânzat – fiul unui fost șef al Securității județului Bistrița-Năsăud, student pe atunci la Timișoara şi coleg cu Frenț Ovidiu, între timp angajat al Primăriei Bistrița, Gheorghe Maxim – pensionar, fost muncitor în zona industrială, Ioan Miholca, Gigel Mihuș – plecat și stabilit în Anglia, Mircea Moga – stabilit în SUA, Ștefan Moldovan – avocat, Adalbert Moni – fost muncitor la RAAL, Alexandru Murza – pastor neo-protestant, Anton Oproaie, Cornelia Pop Pompei – decedată, Eugen Vicențiu – decedat, Vasile Bâz – decedat, Gabriela Nicoleta Roga, plecată la muncă și stabilită în Italia, Ovidiu Roșca, Vasile Seserman – decedat, Ioan Someșan – avocat, a candidat la primăria Bistrița din partea PER, membru PNL,  Vasile Stejerean – stabilit în Spania, Ștefan Szackacs – comerciant care avea pe timpuri o tarabă în Piata rușilor, Vasile Tabără – ziarist la ”Răsunetul”, Ani Zăgrean – plecată în SUA din cauza unor împrumuturi bănești neonorate.

În funcție de conjunctura politică din lista respectivă, posesori ai Certificatului de revoluționar au mai fost Călin Valentini, Vasile Anghelescu, Maria-Ilona Bain, Attila Alexandru Banyai, Ioan Cosma, Ioan Artur Ghertner, Gherasim Galbăn, Alexandru Liviu Ioan, Teohar Mihadaş, Gheorghe Mitroiu, Radu Păslaru, Ioan Roman Neculai, Ghinuţ Doboacă, Ioan Istrate, Victor Luncan, Gavril Sereţan, Ilie Jderiu, Ilie Aurel Pop, Dumitru Nan, Nistor Man.

Red- fotografiile aparțin  și unor colecții particulare: Ovidiu Frenț

 

 

Comentarii

cititor

30.12.2020 11:34

Chereji... cel mai arogant si mai incompetent primar pe care l-am avut vreodata ... cu idei absurde si tampite, preluate din alte state... total diferite de Romania , urmat de Popescu, alt incompetent ... de proasta si slaba valoare ... !Toti acesti asa zisi " revolutionari "... exact cum s-a aratat in articol, nu au fst decat " carnea de tun " lansata in fatza ,de cei care au dat " palitura de stat " inlocuindu-i pe cei vechi... cu altii noi, de aceiasi valoare si factura politica, denumiti in continuare... " alta gasca " , ce ulterior a privatizat tot, pe nimic, licitatorii find de fapt vechii comunisti cu functiile de partid ale lui " mitraliatu " ... si care astazi sunt " miliardarii neamului " si care din spate, TOT EI CONDUC SI HOTARASC SOARTA STATULUI, spre disperarea PNL-ului, care face " sume la gura " de nervi .

Adauga comentariu