REPORTAJ FOTO-VIDEO: Râul Bistrița dătător de viață – ucis de ignoranța administrativă! „Promenadă” și „faleză” sunt doar termeni în minciunile electorale, bălăriile sunt realitate

Să ai un râu care îți traveresază orașul la doar câțiva metri de Parcul Municipal, în zonă ultracentrală, și să nu faci absolut nimic de atâta amar de vreme, asta da impertinență! Să ai ca prioritate construirea unei pârtii de schii, amenjarea și reamenajarea anuală a unui amărât de ștrand comunist, crearea unor pasaje istorice și dalarea acestora cu piatră cubică mișcătoare precum nisipurile cu același nume, să „împodobești” orașul cu zeci de kitschuri sub formă de struți sau fântâni arteziene fantastic de scumpe și să omiți zece ani de zile intenționat amenajarea malurilor râului care nu te costau nici poate 10% din toate cele enumerate mai sus, asta se poate numi subminare a interesului local!

Am vrut să vă arătăm în imagini și cuvinte traseul râului Bistrița prin și pe lângă un oraș fantastic de frumos și nepus în valoare, porinind de la Podul Jelnei (chiar dacă „epopeea” poate să înceapă din dreptul wonderlandului crețian) și până aproape de ieșirea din oraș, dincolo de Podul Berăriei.

Numitorul comun ce apare la fiecare pas de-a lungul acestei mici excursii este bălăria. Vegetația alimentată de ploile căzute parcă în ciuda noastră tocmai în luna lui cuptor a luat proporții. Malurile sunt acoperite de acest verde frumos la ochi, dar total inestetic și fără valoare. Culmea, primarul-drujbă este preocupat mai mult de defrișarea spațiilor verzi din interiorul orașului decât de bălăriile ce încarcă un peisaj care oricum nu este pus în valoare.

Strada Viorelelor este cea care îți conferă accesul pe malul stâng al râului, situată chiar după Podul Jelnei, imediat în stânga. O străduță cu probleme mai vechi, toate cauzate de aceleași „priorități” edilitare care au uitat-o în programele pentru modernizare și implicit asfaltare. Astfel, intrăm pe „faleza” malului stâng printr-o poartă de ev-mediu, o stradă pietruită și inundabilă la orice ploaie mai serioasă.

Nu facem câteva zeci de metri că suntem întâmpinați de o familie de porcine ieșită la păscut fără păstor. Animalele sunt dresate și își cunosc traseul, pe lângă mal și înapoi acasă, indeferent care ar fi aceasta. Promenada noastră continuă și admirăm malul drept al Bistriței, acolo unde ies dintre bălării niște construcții care ar da impresia că au și ele o panoramă idilică spre râu.

Sunt case și blocuri cu vedere „acvatică”, liniștită și prietenoasă. Printre imaginile „liniștite și prietenoase” se răgăsesc sporadic pâlcuri de saci ce conțin resturi de materiale de construcție, moloz și chiar deșeuri casnice, aruncate golănește din cine-știe ce mașini, aiurea la marginea pădurii, chiar dacă în apropiere există un loc amenajat cu tomberoane.

Un nene ce-și plimbă zilnic câinii pe „faleză”ne-a spus că aceste „operațiuni” se întâmplă după lăsarea serii:

Eu când trec dimineața pe aici găsesc alte și alte mormane de gunoi sau saci de rafie cu moloz. Vin noaptea și le aruncă. Cu siguranță sunt niște bagabonzi și iresponsabili. N-am auzit să se fi făcut vreodată vreo pândă, să-i prindă, că dacă ar vrea, i-ar prinde” – ne-a spus nenea vizibil mâhnit de situație.

Peisajul continuă să ne frământe cu sentimente contradictorii, bucuria locului, frustrarea impotenței administrației locale, furie pentru nesimțiți. Drumul continuă să ne amintească de zone rurale uitate de vreme și oameni, stufărișul parcă are farmecul lui chiar dacă nu țâșnește în zbor de acolo nicio rață sălbatică.

Curțile celor de pe malul drept se contopesc cu bălăriile existente și nu prea poți face diferența dintre mal și proprietatea respectivă. Tot din aceste bălării se întrezărește un mic bloc de locuințe la care doar vechii nomenclaturiști au avut „onoarea” să acceadă, dar care acum se opun „deomcratic” unei construcții asemănătoare în vecinătate.

Pe mal există un mic trotuar, îngust, vechi, semn că acolo a existat cândva o promenadă. Locul poate aduce aminte de Timișoara și malurile Begăi sau chiar de Someșul ce brăzdează Cluj-Napoca, dar acolo vorbim de civilizație și responsabilitate, de idei și aplecare către cetățean, așa că ne cerem scuze pentru comparație.

Stadionul Muncipal care acum poartă numele lui Jean Pădureanu era plin-ochi de oameni în timpul vreunei partide a Gloriei. Pe acest mal, în dreptul arenei sportive, era zarvă mare în acele momente, căci cei care nu mai apucau să intre în stadion pentru meci îl „vizionau” suindu-se în copacii din pădurea de lângă apă. Apoi se plimbau pe lângă râu, către Podul Codrișior, căci în zona respectivă se făceau comentariile de după meci, la o bere, pe terasă.

Ajungem în dreptul a ceea ce s-ar vrea Ștrandul Muncipal, în zona „Vama Veche”, un loc al „undergroundului” bistrițean, loc ajuns aproape într-o paragină, soră cu bălăriile de pe malurile râului. Podul Codrișor este cel care face legătura „anostă” între Parcul Muncipal, unicul loc de promenadă urbană a bistrițenilor, cu râul și partea „de peste râu”, locul unde „apa cea repede curgătoare” – Bâstra (denumirea slavonă a râului, adoptată și acceptată ca denumire a orașului în loc de Nosa) ajunge cel mai aporape de centrul urbei.

Urmează o zonă care ar putea avea un maxim de interes în și de exploatare, zona fiind în trecut folosită ca atare, căci aici se bălăceau bunicii și străbunicii noștri, era un fel de aquaspa bistrițean natural. Se mai văd încă niște scări ce facilitau accesul către apă, dar și „cabina” ce traversa râul pe cablu, un fel de telegondolă a vremii.

Inclusiv singurul hotel de cinci stele din județ, Metropolis, construit pe vechiul amplasament al unei „crâșme” renumite în oraș, are o panoramă ce vizează râul Bistrița, dar care, din păcate, nu prea are ce arăta turiștilor cu ștaif ce se cazează aici.

Urmează Podul Budacului ce face lăgătura cu un mic cartier al Bistriței chiar în apropierea unui important „punct de reper” local – Tribunalul. De aici și până la Podul Berăriei râul traversează o zonă de blocuri și case insuficient exploatată de riverani.

Dacă până la „punte” (un pod „mișcător”, cu traverse din lemn) peisajul este dominat de bălării și stufăriș, de la punte și până la Podul Berăriei au fost create pe ambele maluri câte o fâșie de trotuar foarte îngustă, aceasta fiind singura porțiune de promenadă reală a bistrițenilor pe parcursul a aproape trei kilometri de râu ce traversează orașul! Pe malul drept sunt prezente chiar și câteva bănci, ceea ce nu e cazul pe malul stâng, recent amenajat, strada respectivă fiind numită, spunem noi, ironic „Faleză”.

Până să ajungem la Podul Berăriei, o „capodoperă” crețiană extrem de scumpă realizată din bani luați din bancă, un împrumut la care vom plăti mult și bine, ajungem în dreptul unui complex de blocuri, cel de la Casa Optima de lângă Kaufland, blocuri cu apartamentele mai scumpe în partea dinspre râu, căci acestea au „panoramă”, de fapt nu au nimic deosebit decât o apă curgătoare plină de bălării și un trotuar îngust pe care încape un om și-un câine în șir indian.

Dincolo de Podul Berăriei parcă se termină și evul mediu, moment în care întrăm într-o eră mult mai îndepărtată, străpunsă doar de câteva „așezări” ale unor nomazi năpăstuiți, așa-zisele locuințe fiind păzite cu strășnicie de câini ce nu cunosc conceptul de „musafir”.

Acesta este parcursul unui râu „urban” în anul 2018, într-un oraș „european” în care aplecările către nevoile propriilor cetățeni nu sunt trecute nici măcar la note de subsol. Administrația locală latră precum câinii nomazilor, periodic, anunțând intenții de a „amenaja” malurile râului, însă fără nicio direcție clară. Doar intenții electorale, nadă de voturi și nimic mai mult. Și „Apele Române” -  o instituție menită parcă să pune bețe-n roatele celor care vor să pună în mișcare ceva, inclusiv ei au în vedere anumite proiecte în acest sens, cel al amenajării malurilor, dar asta numai ca să împiedice alte inițiative.

Sunt și alte inițiative sau proiecte, idei venite din sfera ONG-urilor. O astfel de idee a fost pusă pe masa consilierilor de către Asociația „Armonia” care vrea să facă ceva pentru „promenada” bistrițenilor, fiind în discuție inclusiv amenajarea malurilor pentru vizionări de filme (proiecții de pe un mal pe celălalt), zone de picnic, de agrement sau dedicate unor activități specifice, un „Discover the River” interesant și benefic pentru toată lumea. Proiectul este respins de consilierii bistrițeni, iar motivele nu țin de interesul cetățeanului!

Pentu oricare comunitate sănătoasă, râul e parte din viața sa, toate comunitățile s-au dezvoltat, în mod natural, în jurul unei ape, la noi râul pare abandonat, uitat sau absent din viața comunității” -  a comentat pentru stiridebistria.ro inițiatorul acestui proiect, Claudiu Șular – președintele executiv al Asociației „Armonia”.

Am devenit cu toții imuni la nepăsarea administratorilor acestui „blestemat” oraș frumos! Nu mai avem mari așteptări de la aceștia, eventual mai defulăm din când în când. Primarul tratează cu ignoranța-i cinică părerea concetățenilor și preferă să-și trăiască ultima perioadă din mandatele la cârma orașului „liniștit”, aruncând „la mișto” periodic câte-o pastilă cu referire la o posibilă nouă candidatură, asta așa, să se mai distreze.

Râul curge încă pe lângă și prin oraș. I-a dat numele, i-a dat apa necesară, îi dă în continuare seva de care acesta are nevoie. I-ar da și partea de relaxare, dar nu poate singur. Măcar este cât de cât curat și parcă se mulțumește și cu atât. Nu s-a supărat pe bistrițeni niciodata așa de tare încât să-și iasă din pepeni și matcă...

Adauga comentariu