Rămas bun, prieten drag! Dan Udrea, cavalerul bistrițean de la Malta

Toți am fost măcar odată în situația de a pune întrebrări pline de frustrări divinității. De ce, Doamne, tocmai pe el? O furtună violentă, un copac smuls, căzut pe o anumită mașină. Bistrițeanul Dan Udrea a fost „ales” să plătească tribut. La fel s-a întâmplat și în timpul unei furtuni din Bistrița în care un alt copac, din Parcul Municipal, a căzut peste un bunic ce-și proteja nepotul. Au fost vecini…

Pe Dan l-am cunoscut în urmă cu vreo 6-7 ani. Fiind vecini, m-a rugat să-l ajut într-o problemă. Vroia să meargă într-o scurtă vacanță în Malta, să testeze un job acolo. N-ar fi vrut să-și piardă job-ul de aici. M-a rugat să-i țin locul pentru o săptămână-două, eu fiind „disponibil”. De fapt, altruismul lui m-a făcut să cred asta. El nu mai avea de gând să se întoarcă, dar a vrut să mă ajute cu acel job, fără să pară un act de binefacere.

Au urmat câteva săptămâni în care am mers cu el, șofer pe o linie de transport în curierat. Trebuia să învăț ruta și rutina. Job-ul era de noapte. Am început să-l cunosc prin interminabile discuții purtate într-o cabină de dubiță. Tot timpul zâmbea. Chiar dacă vorbea de supărările și frustrările lui, el zâmbea. Nu fugea după bani, își căuta doar o liniște și stabilitate. Își dorea copii, dar vroia să-i crească în liniște.

A încercat în țară diferite moduri de a construi acea liniște de care-mi povestea. Ba cu reparații de calculatoare, ba cu o mini crescătorie de ciuperci. În timpul acesta muncea ca șofer, noaptea. A avut multe gânduri de plecat în străinătate, iar varianta Malta îi surâdea cel mai mult.

Dan și-a luat inima-n dinți și a plecat în Insulă. A reușit! S-a integrat foarte bine acolo datorită firii și caracterului său deschis, volubil și tot timpul vesel. A reușit să o ducă și pe Irina, soția lui, în Malta. A urmat primul copil, apoi al doilea. În ultima vizită făcută în țară, Dan îmi spunea că e liniștit. A găsit ce a căutat: siguranță, liniște și cel mai important, calea cea mai bună spre a-și crește copiii.

O furtună, însă, a pus capăt acestui vis îndeplinit. Dan a plecat la Ceruri. Să ai drum lin, prieten drag! Vei lumina paradisul cu zâmbetul tău! Cu sigurață vei veghea în continuare asupra Irinei și celor doi băieței.

Irina încă se află în stare gravă, dar înafara pericolelor. Era și ea în dubiță când furtuna nemiloasă a lovit insula. Irina parcă este ruptă din Dan, are același zâmbet la putător, același optimism contagios și împărtășea 100% ideile lui Dan. Acum își plânge soțul și își mângâie copiii…

Vouă, părinților lui Dan, vecini și prieteni, chiar nu știu ce să vă spun… E atât de dureros când pierzi pe cineva apropiat, în special din familie… Când îți mor părinții te simți sfâșiat, chiar dacă, în unele cazuri, ști că vine acel moment. Tot nu te împaci cu idea despărțirii. Să vă dea Dumnezeu putere!

Îți mulțumesc, Dane, pentru zâmbetele tale!

Adauga comentariu