Povestea sfâșietoare a unui copil ce visează în alb-negru. Dar visează! Vezi ce cadou i-ar colora lui Darius visurile

Există copii care nu visează color. Există copii care nu visează mașinuțe sau păpuși, deoarece nu știu să se joace cu ele. Există copii ale căror visuri doar dor...

Darius are trei ani și jumătate. Puiul de om nu știe să se joace cu mașinuțele deoarece nu poate umbla. Și nici nu vorbește. Asta se întâmplă aproape de când s-a născut. Deși la naștere nu au existat semne ale vreunei boli, la scurt timp agitația a pus stăpânire pe corpul firav al bebelușului. Plânsul este de atunci singura formă de exprimare...

Darius Mihalcia este de aproape doi ani internat într-un spital din București, acolo unde urmează un program de recuperare medicală complexă. Din cauza diagnosticului, tetrapareza spastica (paralizie cerebrala) si epilepsie, nu și-a găsit alinare aproape de casă, de Bistrița, acolo unde alți doi frățiori visează în culori și se joacă cu mașinuțe și păpuși.

Epopeea schimbării spitatelor este una cruntă, pe care familia Mihalcia a trăit-o cu stoicism și speranță, căci aceștia își storc de fiecare dată speranța, până la ultima picătură, apoi o iau de la început. În prima fază a bolii Darius a fost internat mai aproape de casă, iar drumurile la controale erau mai ușor de făcut, asta până când a apărut prima criză de epilepsie. Spitalul în care Darius era în recuperare nu l-a mai putut găzdui. Până la urmă, storcând speranța pentru a „n”-a oară, familia Mihalcia a găsit acel spital din București.

Procesul de recuperare este unul anevoios, efectele sunt mici și în timp. Conform unor surse medicale, recuperarea în acest tip de boală este foarte importantă până la vârsta de șapte ani. Darius este deja la jumătate, iar lupta cu timpul este una paradoxală: pe cât de încet se văd progresele recuperării, pe atât trece timpul de repede, dar fiecare clipă trăită cu și de Darius este parcă o veșnicie.

O recuperare și chiar o intervenție chirurgicală într-un spital din afara țării este o nouă picătură de speranță pe care familia Mihalcia o stoarce acum. În Germania, intervenția chirurgicală ar costa între 40.000 și 50.000 de euro. În acest sens, Vasile, tatăl micuțului, s-a hotărât să plece în Afganistan pentru a chibzui cât mai bine și cât mai mult din veniturile sale. Caporalul clasa a III-a Vasile Mihalcia se află deja în a doua misiune în teatrele de operațiuni externe, loc unde suferă și din pricina depărtării față de Darius, dar și de cei doi frați ai micuțului, iar acesta îi trimite mesaje fiului de la București:

„Darius, tati e aici, am nevoie de zâmbetul tău tot timpul”...

Darius nu-și poate dori nimic fizic de acest Crăciun, căci visurile lui sunt alb-negru. Știm doar că Darius are nevoie de un căriucior special, adaptat pentru nevoile lui, un cărucior din care ar putea să-și coloreze visurile.

Asociația Puișorul din Bistrița, asociație condusă de niște părinți care și-au trăit propria lor dramă cu prima lor fetiță, a deschis un cont în care se pot face donații pentru achiziția căruciorului care colorează visurile lui Darius (cărucior cu poziționare specială Hippo Masura 2), valoarea acestuia fiind de 3.333 lei:

RO50 BTRL RONC RT03 6757 5601, deschis la Banca Transilvania, Sucursala Bistrița, cu specificația „pentru Darius”.

Comanda pentru căriucior a fost dată, furnizorul deja l-a vizitat pe Darius, căci este nevoie de anumite măsurători înainte de execuție. Toți cei care cred că printr-un simplu gest pot contribui la colorarea visurilor lui Darius, siunt invitați să o facă. Campania inițiată de Asociația Puișorul se desfășoară până la data de 21 decembrie, dată la care se va achiziționa căruciorul respectiv, astfel încât de Crăiun, Darius să poată visa în culori...

Adauga comentariu