Portret de terminolog din guvernul francez: Dan Mădălin Pavel – bistrițeanul care inventează neologisme în cea mai conservatoare cultură

Are 23 de ani, este bistrițean și îi place să se joace cu cuvintele la un nivel înalt. Are o bursă de studii și un job în guvernul francez, trăiește la Paris, iar romantismul specific locului este transpus în neologismele pe care le inventează.

Dan Mădălin Pavel este un tânăr pe care-l vezi pe stradă fără să iasă în evidență, dar îți transmite fără bluetooth sau wi-fi un zâmbet interior, cald și sincer. Nu umblă cu capul plecat, nu e încruntat, privirea îi este vie și coloana dreaptă.

Înainte să facă primii pași academici, la Cluj-Napoca, Mădălin s-a desăvârșit ca ins în Colegiul Național „Andrei Mureșanu” din Bistrița. Nu a fost genul de tocilar retras, studios, inadaptat și refractar, din contră, implicarea lui în viața liceului respectiv, dar și în mediul local al tinerilor, a fost una amplă și efervescentă, deloc intrinsecă.

Implicarea socială a început să se construiască în caracterul elevului Mădălin în consiliile locale ale tinerilor, acolo unde și-a manifestat orgoliul de tânăr, ideile aflate în strânsă relație cu condiția de elev, un fel de mic politician fără de partid, dar cu convingeri și păreri de care nu s-a dezis.

Rezidențiatul „politic” nu a fost continuat ca atare, căci partea de studiu l-a atras mult mai puternic pe deja studentul Mădălin. Facultatea de litere (limbi moderne aplicate) din Cluj-Napoca a fost zămislirea aluatului din care a ieșit viitorul terminolog, Mădălin absolvind instituția de învățământ ca Șef de Promoție și Șef de An în 2017.

Pentru master a ales Franța, căci franceza a fost una dintre limbile studiate intens în timpul facultății, alături de engleză și... rusă, un master în industriile limbii și traducere specializată, de fapt o „inginerie” lingvistică. Ce este interesant în aventura franceză a bistrițeanului Dan Mădălin Pavel este faptul că sistemul de master din Franța nu numai că îi oferă posibilitatea de a lucra în perioada studiilor, dar îl și obligă să facă asta:

„Având în vedere faptul că masterul pe care-l urmez este îndreptat către piața muncii, pentru a putea obține diploma și a intra efectiv în anul II de master, trebuie să ne găsim un loc de muncă, un contract. La ei (n.n. – în sistemul educațional din Franța) există un sistem care se numește alternanță, un sistem pus la punct de Ministerul Muncii. Este vorba de alternanța muncii cu studiul, în sensul că o săptămână suntem la facultate, o săptămână la muncă, adică se alternează munca și studiul, fiind plătiți și considerați „în câmpul muncii”, opt ore pe zi, inclusiv când suntem la facultate, perioada respectivă fiind deja considerată „la muncă”, cu tot ceea ce decurge din acest aspect, salariu, vechime, asigurări, etc. De fapt, noi nu mai suntem studenți în anul II la master, suntem angajați trimiți de firma sau instituția respectivă la specializare” – ne-a explicat Mădălin sistemul de alternanță studiu-muncă din Franța.

Având în vedere cerințele sistemului francez, Mădălin a urmat linia respectivă, a fost la o bursă a locurilor de muncă, a participat la câteva interviuri, iar în final a fost acceptat și angajat în cadrul Ministerului Finanțelor și Economiei, într-un departament specializat în traduceri, iar postul pe care este angajat este cel de terminolog.

„Terminologia este o meserie ca oricare altă meserie și este cuprinsă în arealul traducerilor. Trebuie să urmezi o specializare. Noi, ca terminologi nu facem o traducere mot-a-mot, noi studiem termenul în sine, cuvântul. Luăm cuvântul respectiv și îl studiem pentru a-i putea conferi o traducere exactă. Nu găsim corespondențe clare dintr-o limbă într-alta, de exemplu din engleză în franceză, mai ales că se cunoaște rigurozitatea și conservatorismul francezilor în ceea privește propria limbă. Dacă americanii înventează o chestie nouă, inventează și cuvântul, dar în Franța sau în alte state și limbi acel cuvânt nu există. Atunci noi studiem conceptul, ideea din spatele acelui cuvânt și încercăm să-l materializăm într-un nou cuvânt în limba în care facem traducerea respectivă, în cazul meu franceza. În cazul în care nu găsim un corespondent clar, atunci îl inventăm! De aici începe o altă muncă, cea a studiului cuvântului respectiv în diferite contexte, într-un corpus de text, familia de cuvinte ce se naște de pe urma cuvântului inventat” – a definit bistrițeanul meseria de terminolog, un creator de neologisme.

În paralel, Mădălin și-a început o a doua licență, de această dată în drept. De ce drept?

Când vorbești de două sisteme de drept diferite, de exemplu în franceză din engleză, acolo unde totul este numai jurisprudență, atunci trebuie să cunoști dreptul, să cunoști limba, să adaptezi cuvinte, să le inventezi, după cum spuneam. La nivelul UE există o meserie care numește jurist-lingvist, sunt acele persoane care traduc toate deciziile curților de justiție și legislația, traduceri care trebuie să păstreze aceleași semnificații în limbile în care sunt traduse. Pentru a avea efecte de drept și să nu creeze confuzii, trebuie să cunoști sistemul de drept. Pentru această muncă complexă trebuie să fi jurist. Eu având și studiile lingvistice aprofundate inclusiv ca terminolog, sper să am un avantaj la accederea într-un astfel de job, după ce îmi voi definitiva și studiile juridice” - și-a argumentat Mădălin pașii bine calculați ai propriului său viitor.

Pentru un tânăr cu evidente aplecări umaniste, calcularea fiecărui pas al prezentului și al viitorului apropiat este o dovadă clară de realism, seriozitate și perseverență. În cazul studiilor juridice, Mădălin este bursier. Având în vedere complexitatea și abnegația de care bistrițeanul dă dovadă în ceea ce se numește studenție, acesta a fost propus de Liga Studeților Români din Străinătate, alături de alți 49 de studenți români care stuidază în străinătate, pentru titlul de Studentul Anului, titlu ce se va decerna pe data de 8 ianuarie 2019 la București.

Alături de Mădălin în această competiție este încă un bistrițean, Cristian Bodnar, despre care stiridebistrita.ro a scris AICI.

Sistemele de învățământ între teorie și aplicabilitate

Statul francez îl ajută pe bistrițean de două ori: prima dată prin sistemul lor de inegrare al studenților în piața muncii, situație în care este angajat și își continuă studiile în același timp, iar secundo prin bursa de studii pe care tot statul francez, prin intermediul ambasadei franceze din Româina, o acordă studentului la drept. Astfel, Mădălin se poate declara independent financiar într-o metropolă deloc ieftină – Paris!

Ce a făcut statul român pentru Mădălin? Nimic... Răspunsul a venit rușinat, cu o jumătate de gură și cu un ușor ridicat de umeri. Din contră, declarațiile recente ale unui ministru român care abera o idee prin care românii să fie restricționați ca timp în a presta pe peritoriul altor state l-au speriat de-a dreptul pe tânărul bistrițean, situație care-l face tot mai mult pe student să-și revizuiască planurile de viitor în ceea ce privește reîntoarcerea în țară.

Cu toate acestea, deja parizianul Mădălin recunoaște că sistemul de învățământ românesc nu este unul de neglijat, bazele teoretice fiind destul de solide, având în vedere faptul că sunt foarte mulți studenți români foare buni care studiază în străinătate, aici fiind vorba de sistemul educațional românesc, dar nu și de perspectivele de integrare într-o societate românească, capitol cu mari deficiențe în acest sens. Mădălin se pregătește pentru o meserie cu spectru destul de restrâns, cea de jurist-lingvist, aprofundarea acesteia fiind plătită de staul francez. În România încă nu se întâmplă acest lucru, cel puțin nu la un astfel de nivel. Partea practică, de implementare și finanțare, lipsește, aici fiind o verigă importantă lipsă dintr-un lanț al slăbiciunilor.

Intermezzo – parizianul Dan Mădălin Pavel

Adaptarea bistrițeanului în „babilonia” pariziană a fost una conformă educației acestuia, adică fără probleme. După trei ani de Franța, Mădălin se simte la Paris aproape ca acasă. Merge la serviciu, la facultate, are prieteni și colegi, nu este un sihastru într-o metropolă efervescentă. S-a contopit în cultura urbană și nu pare a fi depășit de situație.

Este însă mâhnit de percepția aproape universală a locuitorilor Parisului, bineînțeles a celor cu care el a intrat în contact, cu privire la poporul din care Mădălin face parte, un popor asemuit mai degrabă cu romii decât cu romanii. Etimologia cuvântului „român” (că tot îi place joaca cu cuvintele) este percepută dintr-o ignoranță crasă ca fiind descendentă din romi, nu ca un popor latin, la fel ca cel francez, asta dacă mai există așa ceva, având în vedere multiculturalitatea acestui popor ajuns la un nivel colonialistic destul de divers și vast. Fracezi pur-sânge se găsesc mai rar, dar românii sunt foarte rar „corciți” cu alte neamuri...

Inclusiv „vestele galbene” sunt văzute critic de ochiul bistrițeanului acomodat la Paris, căci violența manifestată este considerată exuberantă. Imaginea unui Champs-Élysées devastat huliganic nu mai reflectă romantismul unui popor francez aplecat către lirism sau beaux artes, ci mai degrabă către un vandalism sau barbarism ce poate șterge ușor secole de civilizație.

Cu toate acestea Mădălin rămâne un optimist incurabil, iar asta se vede în ochii lui. Dacă Parisul putea fi înlocuit în ochii și sufletul bistrițeanului cu Londra sau Los Angeles este puțin probabil, dar nu exclus. Este conștient de vremurile politice și sociale în care bătrâna Europă este prinsă. Este și el un cetățean al lumii, iar asta nu-l împiedică să spere!

 

Adauga comentariu