Pandemie și Revoluție: 22 Decembrie 1989-22 Decembrie 2020

Au trecut fix 31 de ani. Pe 22 decembrie 1989,  peste 10.000 de bistriţeni au ieşit în stradă. Astăzi, în cadrul unui eveniment extrem de restrâns chiar în fața Monumentului Revoluției instalat în fața Instituției Prefectului în urmă cu un an de zile. Nu au lipsit de la comemorare și aducere aminte  a ceea ce  fost Revoluția din Decembrie, denumită astăzi Ziua Victoriei Revoluției Române și a Libertății  în Bistrița, președintele Radu Moldovan, prefectul Stelian Dolha, primarul Ioan Turc, membrii Asociației ” 22 Decembrie Bistrița”, vicepreședinții CJ, Camelia Tabără și Ciprian Keskes-Simionca , fețe bisericești, ofițeri de la Brigada 81 Mecanizată sau de la alte structuri militarizate.

    

Fără a sta în primele rânduri, undeva în spate, a venit și Ioan Bența, ”Băiatul cu fâșul roșu” , așa cum face de foarte mulți ani încoace, ”sufletul” Revoluției din Bistrița.

El a fost secondat să spunem așa de Marius Bălan, Adrian Florin Chereji sau Vasile Bodea, foști revoluționari. Singurul care a vorbit în numele Asociației ”22 Decembrie Bistrița”, George Avram, sec, telegraphic, dar cine mai are putere să rememoreze lucruri și fapte de care foarte mulți dintre români nu mai vor să își amintească, sau dacă o fac nu o fac cu plăcere: cum să îți amintești de oameni care au murit pentru libertate. Cine spune cu amară ironie că libertatea e doar o noțiune pedantă și burgheză?

Au mai vorbit: prefectul Stelian Dolha și primarul Ioan Turc, având loc și o slujbă de pomenire a celor uciși în Revoluția din Decembrie 1989.

Prefectul Stelian Dolha: „E o zi cu încărcatură simbolică, așa cum sunt și zilele care au precedat-o, începând cu 16 decembrie, când s-a strigat printre gloanțe „azi la Timișoara, mâine în toata țara” și care a schimbat cu totul România.

Sunt zile în care am învățat gustul libertății, în toate formele sale: de la libertatea de mișcare la libertatea de opinie, la libertatea de asociere. Dar pentru toate aceste drepturi si libertăți, care acum ni se par atât de firești,  prețul plătit în decembrie 1989 a fost unul imens: viețile a 1142 de oameni, de tineri, maturi sau chiar copii, bărbați si femei, mame, tati, fii și fiice deopotrivă și peste 3000 de răniți. Sunt destine despre care suntem datori să povestim copiilor și tinerilor noștri. Sunt tineri asemenea lor, care, în momente de cumpănă, n-au ezitat să iasă pentru libertatea lor și pentru libertatea noastră, pentru un altfel de viitor. Acum, la 31 de ani distanță, în această Piață unde s-au adunat mii de bistrițeni veniți de la fabricile din zona industrială, dar si de peste tot din oraș si chiar din județ, marcăm această zi specială, 22 decembrie 1989, mai puțini pentru că sunt condiții neobișnuite și vremuri în care ne luptăm cu alte arme împotriva unui inamic invizibil, extrem de periculos. Sunt vremuri în care solidaritatea cu ceilalți e principala noastra armă. Sunt vremuri în care trebuie să ne protejăm unii pe alții și mai ales cei tineri trebuie să-i protejeze pe cei vulnerabili și vârstnici. Și atunci, în 1989, ca și acum, lecția este aceeși: numai împreună vom reuși. Împreună putem să trecem și această cumpană. Dumnezeu să ne ocrotească!”

Ioan Turc, primarul Bistriței a vorbit scurt și la obiect, obervând faptul că, nici după 31 de ani lucrurile nu sunt lămurite pe deplin în cee ace îi privește pe cei vinovați de cei morți și răniți: ” Din păcate, după atât de multă vreme, o serie de aspecte rămân neclare, fapt care induce un sentiment de neîncredere în societate. Cred că ar fi cazul să ne împăcăm cu propria noastră istorie, ca un gest minimal pentru o reconciliere națională reală. Între timp, valoarea jertfei eroilor rămâne intangibilă, iar de obligația de a clădi o țară așa cum poate și-au imaginat-o nu ne absolvă nimeni și nimic”

Ce trebuie știut?

La Bistrița în decembrie 1989, ca urmare a unei mișcări de tip domino, lumea a ieșit în stradă, în jur de 10.000 de persoane după anumite estimări. Nu au fost ciocniri între manifestanți și forțele regimului, în special cele ale Ministerului de Interne și mai ales ale Armatei. Totul s-a „jucat” la masa verde, fără violență, iar regula a fost respectată de toți cei implicați. Nu au fost morți și nici răniți, în afara unor incidente izolate, datorate mânuirii incorecte a armamentului și muniției din dotare de unii militari, aflaţi sub influența alcoolului. Majoritatea manifestanţilor bistriţeni, care au protestat în fața Comitetului Județean de Partid și au scandat lozinci anti-comuniste.

REMEBER

Bistriţa are doi eroi care au murit în Revoluţia din luna Decembrie 1989. Unul dintre ei este Ioan Sabău, care a decedat la Cluj-Napoca, iar celalalt este Cristian Bucur, decedat la Bucureşti.

Ioan Sabău a fost împuşcat în cap în municipiul Cluj-Napoca în Piata Libertăţii. El muncea în Cluj la Trustul de Constructii şi era student la seral. Trupul său a fost adus şi înhumat în cimitirul din localitatea natală.

Cel de-al doilea erou este Cristian Bucur. El şi-a pierdut viaţa la Bucureşti, fiind împuşcat în faţa sediului MapN. Era student la Academia Militara Tehnica UM 02545. Dintr-un raport oficial asupra crimelor săvârşite între 16 – 28 decembrie 1989, reiese că în România au fost înregistraţi 1.104 morti şi 3.321 răniţi

Comentarii

Aurel

23.12.2020 13:59

Revoluția Română din Decembrie 1989, reprezintă un eveniment crucial in istoria contemporană a României, la care bistrițenii au fost participanti activi . Incă din dimineața zilei de 22 Decembrie 1989, au iesit in fata fostului comitet judetean PCR, din piata Petru Rares peste 10.000 de bistriţeni din Fabrica Mecanică şi apoi din alte fabrici din zona industrială, riscându-si viaţa şi libertatea, într-un moment în care nu se ştia dacă regimul Ceauşescu va cădea, sau dacă se va trage sau nu la Bistriţa. Aici a existat până in decembrie 2018, o troită dedicată Revoluției Române din Decembrie 1989, pe care niste indivizi fără ratiune, in frunte cu prefectul Ovidiu Frent au mutat-o in cimitirul de pe strada Tărpiului, inainte de a sti ce vor să pună in locul ei. Ba mai mult prefectul, Frent a afirmat că Piața Petru Rareș nu era un loc potrivit pentru troiță. După mintea lui nici Catedrala Mântuirii Neamului, nu ar avea ce să caute in curtea Casei Poporului din Bucuresti. Este vorba de ignoranta din capul prefectului, dat fiind faptul ca troita reprezinta unitatea celor trei ipostaze ale divinitatii : Tatal, Fiul si Duhul Sfant, fiind asezata de regula in locuri legate de un eveniment sau la rascruce de drumuri. Asadar, prin definitie, troita este un monument din piatra sau lemn in forma de cruce inchinat divinitatii in semn de recunostinta pentru implinirea unui deziderat major. Prin urmare , afirmatia prefectului că Piața Petru Rareș nu era un loc potrivit pentru troiță este total gresita.Din contra, in caz concret, ea marcheaza locul unde a avut loc evenimentul Revolutiei Române din 1989 la Bistrita, simbolizand in mod figurativ si o rascruce de drumuri si marcând momentul cand Romania a parasit „drumul comunismului” , inscriindu-se definitiv pe „drumul democratiei”. De aceea, este necesar ca troita sa fie adusa inapoi, in Piața Petru Rareș, asa cum solicita cetatenii indignati de nesabuinta mutarii ei in cimitir. Pe de alta parte, inainte de 1989 comunistii au ridicat un bloc in coasta Bisericii din Piata Unirii, pentru că Nicolae Ceaușescu nu suporta sa vadă biserica de la balconul sediului PCR, dar se pare că nici neocomunistii de azi nu suportă să vadă crucea. Anul trecut, in decembrie, 2019 la împlinirea a 30 de ani de la Revoluția Română din 1989, in locul troitei din Piata Petru Rares, a fost dezvelit un PIETROI ascuns între boschetii din fata Prefecturii, care nu poate inlocui CRUCEA. De aceea, “boschetarii” administratiei locale trebuie sa aducă înapoi troita în fata Prefecturii fiindcă ea reprezentă un semn că Revolutia Română a biruit în primul rând cu ajutorul crucii.Vezi: http://www.presidency.ro/files/userfiles/anexa_decret_revolutionari.pdf

Adauga comentariu