Necesitatea necesităților: ce faci dacă te trece în oraș?!

Un subiect aparent banal, cu ușoare tente ilare, de care te cicocnești de multe ori atunci când ieși la plimbare, fie ea în ceas de seară pe bulivard sau prin centru pentru sisestă.

Un semn al normalității într-o civilizație din care cu onor considerăm că facem parte este toaleta. În mod special cea publică! Ne dorim ca Bistrița să devină din ce în ce mai mult un oraș turistic, autoritățile locale canalizând foalte multe resurse în acest demers. Avem Biserica Evangalică ca simbol, struțul ca mascotă, avem pietonal cu cafenele, chiar și hoteluri cu mii de steluțe. La capitolul toalete, însă, situația nu este prea roz, dar nici de aruncat la budă nu e.

Am văzut de nenumărate ori autocare cu străinezi ce ne vizitează orașul. Ca o chemare interioară necunoscută, primul lucru de care întreabă când se coboară din autocar este toaleta. Aici depinde de norocul pe care-l au, în funcție de locul de parcare.

În zona Pieței Centrale, chiar lângă Biserica Evanghelică și Sugălete, există cele două ”intrări la metrou” – așa cum au fost denumite de unii localnici cu vise metropolitane. Relativ noi, toaletele nu-ți inspiră certitudinea unei ușurări sterile. La presiune mare, în caz de urgență, merge și așa, există o curățenie aparentă, este și hârtie igienică aproape tot timpul. Aici nu este taxa afișată, dacă vrei să dai un leu persoanei care stă pitită după un gemuleț, bine, dacă nu, te duci fără să privești înapoi cu mânie.

Un alt loc preferat al șoferilor de autocare este în zona Pieței Unirii, lângă biserica de la Coroana. Și acolo găsim două ”intrări de metrou”, acestea fiind cu multe clase sub suratele de la Sugălete. Sunt mult mai vechi, igiena este precară, hârtie doar contra cost, iar personalul de veghe obrăznicuț. Te trece, asta e! Iei aer în piept (de afară), eliberezi presiunea și ieși.

Promenada preferată a bistrițenilor, mari și mici, se desfășoară în Parcul Municipal. Aici găsim toalete, fără plată, la intrările în parc, dinspre Polivalentă și dinspre Tribunal, dar și în centrul parcului lângă foișor. Aici se mai găsește și hârtie, și săpun, se igienizează regulat și arată ok. Problema mare este, însă, nu în modul de gestionare și întreținere al acestora, cât în educația precară a multora dintre cei ce le folosesc. Mentalitatea de budă din fundu curții încă nu a fost depășită, persoanele certate cu bunul simț distrugând idea de comunitate și mai ales pe cea de uz comun.

Toate bune și frumoase, până aici. Ce ne facem dacă ne trece în restul orașului, căci Bistrița noastră dragă nu se rezumă doar la centru? În cartierele orașului nu există toalete publice, nici măcar temporare sau ecologice, cum s-or fi chemat ele. În zona Han ai șansa să intri în OMV, acolo nu te întreabă nimeni de sănătate. Te rezolvi rapid și pleci. Mai sus, în noul cartier al cumpărăturilor, rezolvi ușor problema: Selgros, Kaufland sau la mall, poți intra liniștit la toaletă, cu condiția să ai răbdare, căci nu ești singura persoană cu necesități.

Pe Decebal trebuie să te cam abții. Nu ai variante la vedere. Poate scapi ușor dacă ești în zona pieței, aici poți găsi o ușă deschisă. În rest, poți încerca într-un local, rogi frumos persoana de la bar și s-ar putea să nu te refuze, chiar dacă strâmbă puțin din nas. În Ștefan cel Mare – nicio șansă! La Big și la Sens – la fel! Tot bărulețele și cafenelele te rezolvă, dacă ești înarmat cu vorbe dulci și față de milog. În zona Gării sunt ceva variante, chiar în gară. Aici sunt condiții de aproape trei stele, gara fiind recent reamenajată. În autogară, contra cost, cu hârtia venită direct din mâna prestatoarei de servicii.

Pe Bulevardul Republicii durerea e mare. Nici în puținele localuri care există nu ai șanse, toaleta proprie fiind rezervată ”numai pentru clienți”, practică adoptată și de cafenelele de pe Pietonal.  Din păcate, în multe din cazuri sunt preferate pasajele. Civilizația nu vrea nici în ruptul capului să ne intre în obiceiuri și manifestări. Probabil s-ar rarefia cazurile de mitocănie și mojicie comportamentală dacă s-ar găsi câte o toaletă ici, una colo...

Adauga comentariu