Leonuț Oprea, cu un picior amputat – doctorul de „mergători”, dedicat unei meserii aflate în moarte cerebrală

Breasla pantofarilor și a cizmarilor a fost cândva una dintre cele mai căutate în burgul cu adânci dâre săsești pe frontispiciu. La fel și croitorii, doar că această meserie s-a adaptat modernismului și suflului secolului XXI, meseriașii de ieri transformându-se în creatorii de modă de azi. În cazul pantofarilor, evoluția și revoluția tehnică i-a cam lăsat la mal...

Leonuț Oprea, un bistrițean ușor trecut de 50 de ani, este unul dintre puținii pantofari rămași între second-hand-urile cu papuci, mall-urile cu încălțăminte „turnată” și clasica cerere de reparații a „mergătorilor” nostalgici.

Se spune că suntem prea săraci să ne încălțăm „de la secănd” și că, cel puțin în cazul încălțămintei, trebuie să nu fim zgârciți. Leonuț ne aprobă! Ba mai mult, ne încurajează să ne cumpărăm încălțăminte durabilă, dar în același timp este conștient de mersul vremurilor:

Tineretu umblă numa în adidași, îi înțeleg, no, i mai lejeră încălțămintea aia... Numa că un păpuc de calitate nu se mai găsește amu oriunde! Magazinele îs pline de marfă din aia care te țâne un pic, apoi meri să-ți cumperi alta. Oamenii mai în vârstă preferă încălțămintea clasică, no, ei îs mai dichisiți și au grijă de păpucii pe care-i au. Ei vin la noi, la reparat, îi mai lipim, mai punem un flec, reparăm câte-un fermuar... din-astea” – ne-a spus Leonuț cu privirea lăsată către un toc pe care-l pregătea pentru o reparație.

Oprea nu are un picior, i-a fost amputat, fapt ce nu l-a făcut să nu muncească. A făcut o școală profesională, a învățat această meserie, atunci, în 1985, iar de când a absolvit cursurile respective numai asta face. Mai bine de 30 de ani a prestat într-o cămăruță aflată sub un gang, pe actualul Pietonal „Liviu Rebreanu”, locație pe care a primit-o cu titlu gratuit de la primărie, ajutat fiind de asociația persoanelor cu handicap.

De vreo trei ani a fost scos din locația respectivă, acolo înființându-se Centrul Comunitar pentru Tineret. Leonuț nu s-a supărat, a înțeles situația căci era vorba de „tineri faini care merg acolo și cântă, dansează, fac tăt felu de lucruri faine”. Și-a căutat o locație în zonă și și-a găsit un locșor pe străduța ce duce de pe Pietonal către Piața Mică. Plătește 300 de lei chirie pe lună. Câștigă între 4 și 500 de lei, asta în „sezon”, căci vara nu prea este clientelă.

Întâmplarea face că în timpul interviului am dat peste unul dintre cei mai vechi clienți ai pantofarului bistrițean, un avocat pledant și pedant care, conform celor declarate de Leonuț, are grijă foarte mare de propria încălțăminte:

Mi-e client de zeci de ani! Domnu i pretinu meu... de mult... îmi place de el că are grijă de păpuci, și-i pune la punct... când să duce un pic, punem altele (n.r. – în discuție era vorba de tocurile unei perechi de pantofi)” – spune Leonuț afișând un zâmbet satisfăcut și plin de admirație.

Persoana respecitvă, domnul Zachei Ceoarec, ne-a confirmat faptul că apelează la serviciile pantofarului de mult timp, apreciind că aceste meserii pe cale de dispariție ne sunt mai benefice decât ne-am putea închipui:

Bistrița medievală se baza pe astfel de meseriași, căci așa erau vremurile. Acum, că tot se vrea reînvierea burgului așa cum era odinioară, poate s-ar putea ține cont și de acest aspect. Breslele Bistriței au dus renumele orașului mai departe, dar acum, la refacerea târgului din punct de vedere arhitectonic, cu pasajele ca punct de atracție, lăsăm să trecă pe lângă noi esența.

Bineînțeles că nu mai putem reveni la meșteșuguri depășite, dar cele pe care încă le mai avem nici măcar nu încercăm să le conservăm într-un fel sau altul. În mod natural aceste meserii și mici ateliere vor dispărea, căci nu există ucenici care să ducă mai departe „secretele” acestor bresle mâncate de timpuri. Leonuț spunea că nici un tânăr nu este interesat de așa ceva, dar și că e de înțeles, căci nu se mai fac bani din asta...

Poate vom avea grijă de ei, meșteșugarii bistriței care mai sunt în viață, măcar oferindu-le un sprijin prin recunoștință. Recunoștință pentru faptul că oameni ca Leonuț nu cerșesc, ci își câștigă pâinea și chiria cinstit, recunoștință pentru faptul că oameni ca Leonuț ne mai aduc aminte de burgul plin de bresle, dar și recunoștință pentru faptul că oameni ca Leonuț sunt cei care își continuă meseria cu demnitate, conștienți fiind de decesul iminent al acesteia.

 

Comentarii

Balan Marius- c...

28.06.2018 15:56

No bine bugat ! Acuma in Bistrita  Neeuropeana a lu cretu o aparut  bresle noi. Breasla STRUTARILOR,  breasla  confectionarilor din poliester (OUA, MERE ) etc breasla TEPUSARILOR  din sensurile giratorii, breasla DRUJBARILOR, si toate sunt sub comanda breslasilor din CL ridicatori de maini.

Adauga comentariu