Klaus Iohannis a dat din nou cu mucii în fasole și a creat un referendum pur “politic” cu semi-finalitate juridică

Înțeleg că o întrebare simplă din care românii să înțeleagă că nu ar fi de acord să aibă “penali în funcții publice”, dar prin care să se ceară să nu se mai relaxeze până la ridicol legislația privind faptele de corupție, ar fi fost imposibil de pus. În primul rând că, în subsidiar, dincolo de gargara publică pe care o fac așa-zișii politicieni ai opoziției (inclusiv Klaun Ciolannis), majoritatea politicienilor își taie de pe lista de măgării făcute prin abuz și trafic de influență acele fapte penale care deja i-au fost iertate – deci, genul acesta de întrebări lovesc în interesele tuturor partidelor cu vechime în Șparlamentul și guvernările post-decembriste, în toate pesedelele mai mici numite pompos: PNL, UDMR, PMP șamd. Adică noi am uitat că Klaun a fost speranța de premier a Coaliției GRIVCO, Premierul Varanului, cum I se spunea atunci? Sau că sinistrul PNL, aflat în coaliție USLinoasă cu PSD, zdruncina grotesc temeliile statului de drept în anul 2012 – tot acel iureș împotriva Justiției fără de care acești cameleoni politici “nu aveau puterea” “până nu o controlau”

După ce citești cele două întrebări azvârlite în spațiul public de către profesorașul cel viteaz, nu rămâne decât să te întrebi pe unde mai avem zăpadă, să știm pentru ce s-a grăbit.

Prima întrebare nu duce nicăieri. Întrebarea va trebui “tradusă” în legislație și legislația e făcută de Parlament. Se pune problema definirii faptei de corupție iar nu care să fie pedeapsa faptelor de corupție – așa ca în întrebare. Cumva substituim Referendumul actului de justiție? Cerem “poporului” să aplice direct pedeapsa, fără ca fapta să fie definită complet? Căci în prima întrebare, cam prea neconstituțional, se pune efectiv problema pedepsei: interzicerea grațierii. Iar modificările aduse zilele acestea de către PSD-ALDE-UDMR sunt în sensul definirii (prin renunțare și diminuare) a faptelor de corupție.

Să ne amintim faptul că Referendumul pentru cei 300 de parlamentari, o chestie doar de imagine, fără nici un rol sau obiectiv concret față de țară, a creat deja un precedent. Nu se va putea pune în practică nimic.

A doua întrebarea e doar o tentativă de subminare a Parlamentului, dar și de diluare a importanței votului oamenilor. Întrebarea este neclară din punct de vedere juridic, pentru că are două componente: prima se referă la Ordonanțe de Urgență pe teme juridice, dar apoi se referă la Ordonanțe de Urgență în general.

“Sunteți de acord cu interzicerea Ordonanțelor de Urgență ale Guvernului în domeniul infracțiunilor, corelat cu extinderea dreptului de a ataca Ordonanțele de Urgență direct la Curtea Constituțională?”

Cum răspunde cineva care vrea interzicerea OUG, dar nu vrea extinderea dreptului de a le ataca la Curtea Constituțională? Sau dacă vrea extinderea dreptului, dar este împotriva interzicerii OUG? Apoi, dacă CCR va declara un paragraf neconstituțional dintr-o lege/articol ce are legatură cu corupția și Guvernul nu o va corecta în 30 de zile, atunci întreaga normă va pica cu totul și oamenii condamnați in baza legii/articolului respectiv au să fie eliberați, mai rapid decât i-a eliberat ex-ministrul Justiției Tudorel Toader. Exprimarea: "Sunteți de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a Ordonanțelor de Urgență în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare", include și modificarea nu numai creeare unei noi legi/paragraf/articol. CCR poate declara articole/paragrafe de lege neconstituționale în urma ridicării problemei de către un avocat în timpul unui proces. Dacă articolul/paragraful respectiv este declarat neconstituțional, guvernul are termen limită pentru corectarea legii, iar dacă nu o face în timp util întreaga normă/lege pică, cum am scris. Klausul realizează ce înseamna asta?

E ușor ca, agitat de propagandă și urând profund PSD, să spui DA și DA la ambele întrebări. Dar, pentru a se fi obținut un efect corect și nu ambiguu, ele puteau fi formulate altfel în contextul discuțiilor din spațiul public. Toți (excepție politicienii, inclusiv cei care se joacă de-a opoziția) ne dorim înăsprirea legilor deci întrebarea putea fi formulată de genul:

"Sunteți de acord ca legile aferente infracțiunilor de coruptie să fie modificate doar cu înăsprirea pedepselor?"

Așa că, întrebările Iohannisului nu rezolvă nimic. Sunt doar întrebări electorale și atât. Și vor genera și mai multă degringoladă în sistem. În concluzie, Klaus Iohannis a dat din nou cu mucii în fasole și a creat un referendum pur “politic” cu semi-finalitate juridică.

Adauga comentariu