INTERVIU cu Iosif Ciunterei despre CÂNEPĂ, tradiții (altele decât cântecul, jocul și voia bună) și resuscitarea satului românesc. Poate turismul să reînvie obiceiurile?

La cei 24 de ani împliniți de curând, Iosif Ciunterei este deja un etnolog cu experiență, iar în acest domeniu este nevoie atât de lins cărți de prin arhive prăfuite, dar mai ales de umbături pe coclauri și mai prăfuite.

Stiridebistrita.ro a mai scris despre tânărul bistrițean AICI, iar acum l-am provocat pe Iosif pentru o plimbare pe coclaurile unui film documentar pe care etnologul îl va lansa în data de 28 martie, ora 18:00, la Centrul Cultural Dacia din Bistrița, documentar care poartă numele de „Satul de cânepă”, un film inspirat după un fragment din volumul „Datoria de OM”, autor Alexandru Uiuiu (pentru păstrarea autenticității graiului lui Iosif Ciunterei, am încercat să păstrăm cât se poate în următoarele cuvinte, exprimarea celui intervievat).

REPORTER: De unde și când s-a născut idea unui documentar despre cânepă?

IOSIF CIUNTEREI: Ideea de a cultiva cânepă a început în urmă cu vreo trei ani și ceva, atunci când am cultivat pentru prima dată cânepă, în județul Cluj. Ideea o pornit din umblatul meu pe coclauri, prin satele românești, prin care oamenii, vrând-nevrând, ajungeau la povestea cu cânepa. În principiu, majoritatea își confecționau hainele de zi cu zi din cânepă. Atunci am început un prim proiect, să văd pe viu o cultură de cânepă, frunza de cânepă, cum se prelucrează în stil tradițional. Apoi a urmat o perioadă de cercetare, pe teren, dar și în biblioteci, căutând scrieri despre culturile de cânepă, cum se prelucra, ce tradiții și simbolistică existau legate de cânepă. Anul trecut, după toată cercetarea asta, am adus în prim plan o cultură de cânepă în comuna Rodna, dar toată această cultură s-a axat pe un material etnografic.

REP.: Unde a fost făcută cercetarea „pe teren”?

I.C.: Numai în județul Bistrița-Năsăud! Cercetarea în sine, despre cultura de cânepă, a durat vreo cinci ani de zile, iar umblatul pe coclauri a fosu numai la noi în județ. Majoritatea simbolisticilor incluse în materialul respectiv sunt, de asemenea, din județul nostru. O fost multă cercetare în școala realizată de Dimitri Gusti prin anii 1934-1935, acolo am găsit foarte multe informații, de exemplu pe partea Salva, Șanț, de fapt pe Valea Sălăuței și pe Valea Someșului Mare. Dar... Materialul pe care l-am realizat se axează pe o poveste reală a scriitorului Alexandru Uiuiu, poveste transcrisă în studiile etnoigrafice din cartea „Datoria de OM”, și este de fapt o discuție pe care autorul o are cu mama lui la o masă, prin care mamă-sa îi povestește tăt ce să poate legat de prelucrarea tradițională a cânepii. În același material, ca să nu creez monotonie, am găsit în urmă cu vreo trei ani, în satul Budurleni, la o femeie de vreo 80 de ai, o hore a cânepii, scrisă între cele două războaie mondiale, pe care am adaptat-o, horea respectivă fiind interpretată de tânăra solistă Alina Ceuca de la Salva.

REP.: Și tu ai o vârstă destul de fragedă... Câți tineri au mai fost implicați în acest proiect, dacă au fost?

I.C.: Am încercat să includ în acest material oameni trecuți de a două, a treia tinereță, oameni care or prelucrat cânepă în stil tradițional, dar, în paralel, am inclus și tineri în proiect, undeva la 6-7 tineri, nu neapărat ca să transmită meșteșugul mai departe, mai mult să vadă pe prorpia lor piele modul cum să prelucra cânepa.

REP.: Ai spus că nu neapărat să transmită. De ce nu?

I.C.: În momentul de față cânepa e inclusă pe lista drogurilor din cauza unei legi aberante! Am avut destul de multe drumuri de făcut pe la autorități până să obținem autorizația respectivă de cultivare. Cred că în momentul de față ar fi imposibil de cultivat în sistem gospodăresc. În cel industrial este permis, de dau și fonduri europene pentru așa ceva, dar pentru o spurafață mai mică de 30 de arii... e imposibil să cultivi, conform legislației în vigoare. În umră cu vreo doi ani de zîle am ajuns chiar și la ministrul agriculturii, alături de alți patru oameni „mari” care lucrau în industria asta a cânepii. Am propus o lege prin care să se perimită și celor care doresc să reînvie tradiția sau să readucă la viață cultura respectivă. Din păcate s-o propus ordonanța de urgență pe care noi am cerut-o, dar răspunsul care ni s-o dat din partea domnilor de la minister o fost că ar trebui să discutăm cu fiecare minister în parte ca să se aprobe legea respectivă. La un moment dat o fost făcut un tam-tam destul de mare prin presa națională, că s-o dat liber la cultivarea de cânepă în urma unei ordonațe de urgență. Adevărul e că ordonanța îi făcută ca să ne-nchidă nouă gura, celor 5 oameni, dar nu-i aprobată și nici nu cred că se va aproba degrabă.

REP.: Iosif, te rog să ne dai câteva detalii tehnice referitoare la materialul tău!

I.C.: Probabil multă lume o să mă „judece”... Întreg materialul este realizat, din punct de vedere al filmării, într-un stil artistic. Io am încercat ca pe întreg materialul să nu mă-ndepărtez de partea tradițională, de rânduielile care existau cândva în vatra satului. Intenționat am dorit să realizez materialul mai artistic, pentru că până la urmă, este o poveste, iar ca să prindă la public ceva, trebuie să construiești sub formă de poveste, dacă vrem să insuflăm dragostea de tradiții. Totul este construit artistic, întreaga coloană sonoră, chiar și vocea naratorului, interpretarea, totul este înregistrat în studiou. Materialul în sine reprezintă și am încercat să surprind cam toate momentele etnografice, modalitatea de legare a cânepii, să zicem... Adică unul care o să se uite la materialul respectiv și nu are habar de cunoștințe legate de cultura de cânepă, o șă-și deie sama din foarte multe secvențe cum se leagă cânepa, cum să smulge, cum trăbă pusă mâna pe firul de cânepă, sau cum să țâne până la urmă toporu ca să poți tăia rădăcina. Este un documentar artistic. Din punct de vedere etnologic este un documentar și vreau să rămână o carte de vizită pentru comuna Rodna în primul rând, dar și pentru întreg județul Bistrița-Năsăud. Bineînțeles să fie un reper în cultura românească peste ani și ani, că în momentul de față, valoare foarte mare n-o să aibă...

REP.: Va deveni „tradiția” doar un subiect de documentare sau studiu?

I.C.: Da! În momentul de față, eu consider, ca și etnolog, că ne aflăm în ultimul ceas în care mai putem salva unele lucruri! Lada noastră de zestre, a județului Bistrița-Năsăud, nu-i destul de arhivată, încă există lispuri. Toată lumea când aude de folclor se rezumă la cântec, joc și voie bună! Dar povestea în sine a omului care o făcut folclorul respectiv, n-o asculta-o nime! O rămas multe superstiții din vatra satului care o rămas doar prin viu grai, care s-au transformat din gură-n gură, dar chiar și-așa, e o mărturie că ele au existat...

REP.: Toată această ladă de zestre a tradițiilor și obiceiurilor se poate materializa într-un anume fel, dincolo de filmele documentare?

I.C.: Da! Turismul ar fi o astfel de oportunitate! Eu de multe ori am afirmat faptul că pentru județul nostru singura șansă pe care am putea să le-o dăm țăranilor este agroturismul tradițional. Sunt foarte multe căși tradiționale... De fapt, după acest documentar, pe asta aș vrea io să mă axez... Să preiau o parte dintre cășile tradiționale di pe văi, să le recondiționez. Îs foarte mulți turiști străini care mă contactează... Am avut vara trecută familii venite din tăte colțurile lumii, din Germania, din Australia... Vor să vadă cum se face o mămăligă și să doarmă într-o astfel de casă. Pentru Bistrița-Năsăud asta ar fi o șansă destul de bună pentru că avem din acest punct de vedere o ladă de zestre destul de bogată. Chiar amu îs la Runcu Salvei. O doamnă de aici mi-a adus două trăisti să le trimit al Ierusalim. No, doamna aia mi-o zâs să le mai dau de lucru, să le mai aduc „comenzi”, să mai toarcă, să mai facă un ciorap de lână, o traistă, un ștergar... Oamenii de la țară au nevoie de acest agroturism și așe îi putem încuraja și pe cei tineri...

REP.: Dar, dacă ne uităm în jurul nostru, Maramureș, Bucovina cu mănăstirile...

I.C.: Mda... în Maramureș se mai păstrează tradițiile... atunci când vine Antena 1, Kanal D sau alte televiziuni. Acolo s-a ajuns la un kitsch... No, cum e ăla tradițional când le dau să mânce de la supermarket?! Nu cred că rezolvi așa nimica! Poate că ar fi bine să existe o lege în acest sens, să le dea țăranilor oportunitatea de a se asocia și să facă agroturism...

REP.: Dar îi oprește ceva sau cineva să se asocieze?!

I.C.: Ba da! Îi oprește! Îi oprește sanipidu, îi oprește garda de mediu, pompierii... Ce folos ar fi să ai o casă tradițională, să servești turiștii cu produse tradiționale preparate tradițional, iar alături să ai o baie modernă... Se pierde din farmec... Nu putem să trimitem oamenii în fundu curții la baie că vine sanipidu...

REP.: Probabil este nevoie de o zonă de compromis...

I.C.: (râzând) Compromisurile îs deja făcute... Dacă amu cât de repede nu se promulgă o lege, cu siguranță peste vreo cinci ani de zîle nu se mai poate salva nici măcat atâta... Amu mai avem bătrâni de la care ar putea să învețe și aheștia tineri, dac-ar fi motivați oarecum de statul român, să înceapă să margă în partea asta de agroturism. În șesă ai de zîle cât umblu pe coclauri, jumate din oamenii cu care am vorbit îs trecuți la cele veșnice, iar odată cu ei o plecat o istorie, un meșteșug...

 

Iosif Ciunterei ar mai vorbi despre toate acestea, poate că o va face la începutul sau la sfârșitul prezentării filmului documentar „Satul de Cânepă”. Alături de el vor fi prezenți și scriitorul Alexandru Uiuiu, din volumul căruia au fost inspirate anumite aspecte prezentate în documentar, dar și Gavril Țărmure, directorul Centrului Județean pentru Cultură, precum și o presoană dragă lui Iosif, Înaltpreasfințitul Andrei Andreicuț - Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Accesul în sala de proiecție se va face pe bază de invitație. În acest moment, conform etnologului Iosif Cionterei, mai bine de 70% din locuri au fost deja ocupate. Probabil va fi un eveniment care va cere un „bis” și poate că se va organiza încă un eveniment.

 

 

 

Adauga comentariu