Infochioșcul Primăriei Bistrița – piesă de muzeu în aer liber! Se poate cataloga ca mobilier urban, alături de struți, mere, ouă sau bibliotecile stradale... Nu le avem noi aproape pe toate?!

Investițiile făcute fără nici cel mai mic simț al răspunderii își fac efectele zilnic în Bistrița. Unul dintre „obiectele” pe care administrația locală le-a plătit și nu funcționează este și infochioșcul plasat strategic în fața instituției din Piața Centrală nr.6.

Infochioșcul cu pricina ne-a costat 25.000 de lei într-o toamnă târzie a anului 2011. Acesta ar fi avut un scop nobil, acela de a informa atât cetățenii urbei, cât și turiștii ce ne vizitează valuri-valuri, asupra locurilor din cetate, informații „de interes public de genul celor accesibile şi pe pagina de internet a Primăriei, numere de telefon ale instituţiilor, toate dublate de imagini şi hărţi interactive - prezentate într-o grafică atractivă - despre obiectivele turistice care pot fi vizitate ori spaţiile de cazare din oraş”. Citatul este preluat dintr-un material mai vechi, postat la inaugurarea acestui obiect cu durată de funcționare redusă spre foarte redusă, cuvintele aparținând purtătorului de cuvân al instituției.

Tot pe Mihai Ruști l-am întrebat deunăzi despre acest aparat, acesta declarându-ne că într-adevăr, infochioșcul mai mult nu a funcționat decât a fost de folos cuiva. Vina este pusă pe neadaptarea părții de hardware a aparatului respectiv, fiind una mai de Doamne-ajută, nu ultra-performantă, care nu a rezistat variațiilor de temperatură dintre anotimpuri.

Culmea, avem exemple în orașul nostru de alte elemente care rezistă și încă foarte bine, e drept, sunt din fibră de sticlă. Poate că era mai indicată o carcasă din materialul fabricat de prietenii de la Eurocompozite, material care rezistă nu numai între anotimpuri, ci și mult în timp. Vezi struții, merele și ouăle. E drept, acelea nu au parte de hardware în interior, dar cine mai stă să-și piardă timpul cu astfel de detalii...

 

P.S. Nu e sigurul nefuncțional în oraș... mai avem, le punem număra în stilul lui Caragiale... unul la Prefectură, încă unul prin pasaje...

Adauga comentariu