Guvernarea ca o pradă

Zilele trecute siteul Recorder a publicat un nou material de investigaţii, intitulat “Lecție de șantaj în Guvernul României: cum se eliberează funcții pentru membrii de partid”, cu înregistrări care arată cum mai mulți șefi de direcții silvice din întreaga țară au fost schimbați din funcție în urma unei campanii de șantaj coordonate de la vârful Ministerului Mediului, de către secretarul se stat, la acea vreme, Gelu Puiu.

În urma scandalului, acest Gelu Puiu, numărul doi în minister încă de pe vremea fostului ministru PNL Costel Alexe(n. a. – un alt liberal important, cercetat de DNA pentru mită constând în mai multe tone de tablă!), şi-a dat demisia. Liberalii au cam pus batista pe ţambal şi au închis repede subiectul prin sacrificarea acestui Gelu Puiu. Cred că se impune să insistăm puţin pe acest subiect şi pe implicaţiile lui.

Nu este primul scandal de acest gen de când liberalii sunt la guvernare. Anul trecut, a fost scandalul uriaş de la Apele Române Mureş, în care un profesionist ce luase postul prin concurs a fost silit să plece dintr-o funcţie de conducere ca să facă loc unui membru PNL fără pregătire de specialitate, iar acum câteva luni, un individ de la Apele Române Prut-Bărlad, care se autointitula “animal politic care va ajunge cel puţin ministru” a impus, evident, politic, pe o funcţie în departamentul care se ocupă de apărarea împotriva inundațiilor pe o domnişoară care nu ştia cum se măsoară debitul unui râu.

Ambele scandaluri au produs un val uriaş de indignare în rândul publicului de bun simţ. Dar au făcut ceva liberalii ca să stopeze aceste fenomene de paraşutare a unor incompetenţi cu carnet de partid în detrimentul unor profesionişti? Se pare că nu, ei şi-au continuat politica lor de cadre. L-aţi putut auzi pe acest vaşnic liberal cum raporta el o “producţie” record de 20 de directori din sistemul silvic demişi prin aceeași metodă: amenințându-i cu controale care sigur vor descoperi o neregulă.

E dezamăgitor şi jenant la ce se pretează liberalii, dar este şi trist pentru noi, ca ţară, să nu avem nici la 30 şi ceva de ani de la înlăturarea unui regim totalitar nişte reguli clare de schimbare a şefilor unor instituţii aflate în subordinea guvernului şi ministerelor. Pentru că nu au timp şi chef şi putinţă să facă legi clare şi corecte. Sau şi dacă le fac, le încalcă prin şmecherii precum cea în care îi angajează fără concurs câte o zi, două, în bătaie de joc, pe la vreo primărie uitată de lume, după care vine transferul izbăvitor pe funcţia mult dorită la judeţ sau chiar la centru...

Guvernarea ţării nu se mai face transparent şi pentru oameni, ci devine o pradă împărţită între cei care deţin, la un moment sau altul, puterea. Şi prăduitorii sunt tot nesătui. Şi asta se întâmplă chiar dacă suntem membri ai UE de 14 ani şi tot de pe atunci există şi DNA, care mai înhaţă din când în când câte unul dintre ei, dar nu cu suficient spor, pentru că băieţii merg înainte ca balaurul din poveste, le tai un cap, le creşte altul la loc. E de notorietate că avem printre cei mai mulţi politicieni milionari în euro, cu averi dosite prin toată lumea sau ascunse pe numele rudelor şi că îi numeri pe degete pe cei care chiar au o afacere la vedere şi care mai plătesc şi ceva taxe pentru bobor.

Lehamitea românilor faţă de partidele noastre este cât China şi în mare măsură, justificată. Până acum, de la revoluţie, am avut două partide mari, foste la guvernare, care au dispărut efectiv în urma unor guvernări dezastruoase, pline de scandaluri, incompetenţă, corupţie: PNŢCD şi PDL. Partidul care a guvernat cel mai mult şi care a făcut şi cel mai mult rău României, respectiv PSD, încă se târâie prin vieţile noastre, nereformat, populist, votat de naivitatea unora şi de lipsa de educaţie politică a altora. PNL-ul clar nu se simte prea bine, a ajuns la 20 şi un pic de procente în sondaje, iar dacă va mai avea 2-3 scandaluri mari, de genul celor relatate mai sus, s-ar putea să-i vedem şi pe liberali răsturnaţi pentru mult timp de aici încolo de la “butoane”. Pentru că cel care le-a dat guvernarea în 2019 iese la pensie politică peste trei ani şi din păcate nu prea creşte nimic în urma “neamţului”, care de bine de rău a câştigat două bătălii electorale.

În final, nu vreau să par pesimist, dar vă reamintesc că liberalii erau consideraţi din categoria celor mai puţin răi, din ceea ce oferă piaţa politică. Şi mă întreb doar dacă mai are rost să mai sperăm că vom mai avea şi noi nişte partide politice mai de Doamne ajută în viaţa asta? Să nu tot alegem răul mai mic sau să stăm ca proştii acasă în ziua votului şi să le facem tot lor jocul... 

Adauga comentariu