FOTO - Ruinele Bistriței: fosta clădire a Bibliotecii Județene – imaginea tristă din mijlocul orașului. Aici, natura nu „încurcă” pe nimeni

Bistrița, 2018. Capăt de bulevard, Republicii, către poliție. Vis-a-vis tronează un superb părculeț ce bagă orașul în sezon, merișorii din Eminescu prevestind o vară superbă. În apropiere o terasă, chiar două. Lumea faină se răcorește cu un pahar aburind în mână. Două gâlme mai strică acest peisaj...

Una ar fi blocul de la trezorerie, un turn inestetic în tot tabloul zonei, dar, obișnuiți cu urbanismul local, trecem cu vederea, căci așa suntem noi, bistrițenii, mai permisivi. Cealaltă gâlmă a fost cândva o bijuterie locală, un punct de reper atât geografic cât și cultural. A fost clădirea Bibliotecii Județene, un loc ce s-a întipărit adânc în mentalul bistrițeanului ce-și iubește orașul. A fost izvor de cunoaștere, a fost punct de întâlnire, a fost o emblemă!

Partea plină a paharului este oferită de mutarea întregului fond de carte și a instutuției cu pricina într-o altă clădire simbol a Bistriței, fosta „Bancă Națională”, clădire ce ascunde povești „dulci” cu prinți și viitori regi. Dar nu despre acea clădire vorbim aici, căci soarta ei este una splendidă.

Noua locație a Bibliotecii Județene - Al. Odobescu nr.11 - 2018

Clădirea care a adăpostit cartea bistrițenilor timp de 56 de ani a ajuns paragina din mijlocul orașului, o casă care stă să pice, înconjurată de o vegetație sălbatică. În anul 2012 clădirea rămâne goală, aceasta fiind obiectul unei retrocedări, certificatul de moștenitor fiind acum în posesia unei clujence, Laura Mocănescu.

Biblioteca Județeană, ultimul an de funcționare în fosta clădire - 2012

De la începutul procesului de retrocedare, moștenitorii s-au bucurat de anumite privilegii financiare, aceștia încasând sume frumoase pentru „închirierea” imobilului. Proprietarul a avut în 2006 obligaţia să închirieze pentru 3 ani imobilul, perioadă în care Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud a plătit o chirie lunară de peste 8 mii de lei. Atunci, deoarece Consiliul Judeţean, în subordinea căruia se află instituţia de cultură, avea drept de preemţiune la cumpărarea imobilului, reprezentanţii noi proprietare au depus la sediul administraţiei judeţene o ofertă.

Clădirea care a găzduit Biblioteca Județeană - 2018

Proprietarul de drept a cerut iniţial 1.000.000 de euro pentru a vinde imobilul Consiliului Judeţean. Tot atunci,  Gheorghe Marinescu, ex-preşdinte CJ Bistriţa-Năsăud, afirma că nu există fondurile necesare pentru o astfel de achiziţie, optându-se pentru plata unei chirii lunare. Deşi proprietarul a plusat, cerând 16.000 de euro chirie/lună, pâna la finele anului 2010, Consiliul Judeţean a plătit o chirie lunară de 1.500 de euro.Timpul a trecut, Marinescu la fel, au venit alţii în fotoliile calde de la CJ, dar problemele cu care se confrunta Biblioteca Judeţeană au rămas.

Cu alte cuvinte, proprietarii au avut anumite privilegii financiare datorate legislației în vigoare, încasând lunar bani frumoși din visteria statului român. Acum, când clădirea le aparține în totalitate, nu catadicsesc măcar să întrețină acest imobil și spațiul aferent. Că nu și-au găsit cumpărători e fix problema lor.

Mai trist este faptul că același stat, care a pompat bani în conturile proprietarilor pentru spațiul folosit de una din istituțiile sale, nu găsește nicio portiță prin care să oblige moștenitorii la întreținerea imobilului în anumite limite și criterii, având în vedere poziționarea acesteia, dar și pericolul la care sunt supuși cetățenii, fiind vorba inclusiv de o altă instituție de stat care funcționează în imediata apropiere, Trezoreria, dar și faptul că zona respectivă este foarte circulată în orice moment al zilei.

Primăria Bistrița, cunoscută pentru „dragostea” față de zonele verzi, preferă să „toaleteze” tot ce se poate toaleta, dar nu vede bălăria din zona respectivă. Știm că e o „zonă privată”, dar oare proprietarii respectivi se supărau dacă se intervenea în perimetrul respectiv? Măcar să ferim pe cât se poate dezvoltarea unui mediu propice pentru rozătoare sau chiar șerpi.

Este curios cum se face că municipalitatea găsește metode coercitive asupra unor curteni ce mai au câte-un coteț prin curte, dar e „legată” la mâini în fața unei astfel de probleme. Zone ca acestea, unde tronează indiferența proprietarilor, pardon, marilor proprietari, mai există în oraș, iar edilii adoptă același comportament ca cel al animăluțului-mascotă.

 

Adauga comentariu