După două scandaluri cu iz politic, „generalul” Mihai Mureșan se gândește la demisie. Ce anume a dus la această situație și cine este „Truffaldino” de pe scena învățământului bistrițean

Educația și implicit învățământul sunt domenii în care arginții politici nu ar trebui să aibă valoare de valută forte, însă asta va rămâne doar o simplă sintagmă idealistă. Bistrița-Năsăud nu face excepție, iar ultimele evenimente petrecute în decorul Inspectoratului Școlar Județean (IȘJ) vorbesc de la sine.

Două scandaluri în care politicul și-a băgat coada, mai prin gard, mai prin vecini, au scos la iveală slăbiciunea unui sistem public de învățământ ruginit și incapabil de o schimbare reală. Actuala organizare cu vârful local numit IȘJ este una anemică din punct de vedere administrativ, impotentă lucrativ și sinecuristoidă politic.

IȘJ-urile par niște deconcentrate mai elevate, aflate sub tutela unui minister ce se dorește unul responsabil pentru educație și învățământ. Școlile însă se află sub două umbrele, una ținută apatic de IȘJ-uri, cealaltă, zdrențuită și cârpită pe ici, pe colo, de către administrațiile locale. Un fel de slugă la doi stăpâni, cu fața unui Truffaldino resemnat, mai mult prostănac decât șiret, minge de ping-pong între IȘJ și primării.

Nu e musai să mă credeți, este felul în care eu văd aceste aspecte, iar ultimele evenimente petrecute pe raza județului, din acest punct de vedere, mă lasă să cred că nu greșesc.

„Schimbarea” directorilor de școli a fost primul act dintr-o tragicomedie cu puternice, dar puerile arome politice. Mandatul de management al majorității directorilor și adjuncților s-a încheiat, însă din cauze pandemice (cât de convenabil a ajuns să fie acest blestemat Covidel) nu au fost organizate alte concursuri, așa cum era normal.

După cum spuneam, convenabil pentru mulți, poate pentru toți. La nivelul județului, mulți dintre cei aflați la final de mandat au primit aprobarea „generalului” de a continua, interimar, până la organizarea concursurilor. Alții însă nu au primit girul de la vârf, iar în acele școli au fost numiți, după bunul plac al aceluiași „general” (și el interimar), alți interimari.

Aceste numiri au duhoare politică fără doar și poate însă nu trebuie să fim chiar atât de pudibunzi și să ne isterizăm ca o presupusă fată mare, căci nu e nimic nou sub soare, fie el, soarele, liberal sau pee-see-diiist! Sau userist, căci și simpatizanți ai virginilor politicii românești se află printre cei numiți...

„Generalul” Mihai Mureșan, un profesor de fizică din „garda veche”, înregimentat politic de la călcâiul lui Achile și până în înțelepciunea firelor albe de păr din cap, a acționat extrem de pragmatic, tactic chiar, urmărind întocmai legislația pe care a avut-o la îndemână, ca într-un experiment la clasă, unul pe care îl știe cu ochii larg închiși.

Un singur lucru a omis profu de fizică, iar ăsta e marele reproș: nu a știut să COMUNICE aceste acțiuni, clar și răspicat, așa cum făcea cândva la clasă! Mihai Mureșan mi-a fost profesor în liceu. Este unul dintre profii pe care îi țin minte. Nu s-a schimbat de atunci prea mult, deși au trecut vreo 30 de ani: același glas apăsat, concis, cu discurs rar și obositor, dar care, dacă vrei să pricepi, îți spune câte ceva.

De la el am învățat cum să fumez într-o încăpere, la geam, fără să se simtă fum în interior. Parcă îl văd și îl aud și acum pe Mureșan explicând cum curenții de aer intră pe jos și ies pe sus. Era implicată și o lumânare în experiment...

De la principiile aerodinamice și până la „curenții” politici implicați în schimbările de directori este cale lungă. Mureșan nu are tact și nici diplomație. Nu are discurs politic, poate unul „nemțesc” de politicos. Comunicarea este și ea o știință, dar Mureșan e pasibil de corigență.

Un alt moment pus în cârca lui Mureșan, și pe bună dreptate, este cel al desființării unor clase de liceu din școli vocaționale, care atrag automat emoție. Și aici, tot pe bună dreptate, căci vocația și talentul sunt strâns legate de emoții. Ceea ce nu se poate spune și în cazul lui Mihai Mureșan, acesta fiind un om mult mai aplicat, de profil real.

Mureșan a considerat că metodele matematice pure, care se aplică și în fizică, domeniul său, sunt cele care se aplică peste tot în această lume și viață. Mă întreb oare cum ar fi procedat un alt „general”, unul de proveniență mai... „umană”, să zicem un profesor de filozofie sau, de ce nu, unul de... arte?! Oare acel „general” umanist ar fi tăiat din cele 10 (zece) clase de „tehnician în activități economice” măcar două și salva „arhitectura” și „muzica”? Eu aș fi tăiat chiar trei și aș fi adăugat o clasă de „turism”...

Mureșan a acționat matematic, fără empatie, fără judecată umanistă. El spune că a lăsat totul la discernământul directorilor de școli, ei fiind cei care ar fi decis care clase să dispară. Foarte convenabil așa, Pilat!

Și de această dată COMUNICAREA a fost punctul slab al „generalului”. După ce s-au ridicat tornade, liberalii au sărit și ei, timizi, în apărarea colegului lor. Președintele organizației județene, Ioan Turc, primar al Bistriței deci co-interesat în problema școlară, fiind administrator de școli că vrea, că nu vrea, a postat pe facebook rezolvarea situației. Se pare că, până la urmă, cele două clase de muzică, respectiv arhitectură se vor păstra, și toată lumea e fericită!

Mai puțin Mihai Mureșan care, invitat fiind într-o emisiune live pe facebook, la bistriteanul.ro, întrebat dacă se gândește la o demisie de onoare, acesta a răspuns că da, se gândește. Probabil că e mai bine așa!. Poate că la acest nivel, cel de „general”, mai ales în aceste vremuri, este nevoie de un om (de partid, evident, că nu sunt un ipocrit) mai aplicat, mai comunicativ și mai empatic.

Lumea vrea empatie în aceste momente. Lumea vrea să fie informată din timp și la timp. Dacă Mureșan comunica din vreme, atât public cât și pe linie de partid, poate că altele erau subiectele acestor zile. Lipsa de comunicare însă, pare să fie marele defect liberal sau, mă rog, unul dintre acestea. Au trâmbițat în campanii exagerat de mult pe acest capitol, cel al comunicării, însă râde Farfuridi și Brânzovenescu de ei! Au jurat cu inima pe transparentizare, însă era o inimă de recuzită.

Mihai Mureșanu a fost (și este) un bun soldat, unul de sacrificiu. Cam atât a mai putut lupta pentru partid. A mai fost „general”, însă acele vremuri sunt apuse, iar asta nu a priceput profu` de fizică.

Cine urmează? Turc, uimește-ne! Însă nu ne face să ne prăpădim de râs, căci dincolo de comedie sunt copiii și educația acestora!

Adauga comentariu