Din ciclul „mândri că suntem români” în an Centenar: Casa lui Iuliu Hossu de la Milaș – exemplul dezinteresului „tradițional” față de identitatea națională!

Și cât s-a mai cântat și preaslăvit în această perioadă tradiția și identitatea poporului român... Lideri politici, primari, preoți cu ale lor veșminte aurite, toți vrednici susținători ai indentității naționale și ai tradiției creștine a acestui popor, răgneau să se audă în străfundul ADN-ului nostru că suntem români!

Totul era raportat numai la pericolul iminent adus de anticreștina homosexualitate, cu copiii puși pavăză în fața lor, căci atât au știut născoci prealuminații și preafericiții păstrători de tradiție și identitate națională: ne fură copiii!

Dar oare, despre adevăratele simboluri ale identității și tradițiilor naționale, cele reale și mateializate într-un fel sau altul, despre acestea de ce nu se vorbește?! Un astfel de exemplu al ipocriziei generalizare este casa părintească a unui simbol al românismului.

Casa pătintească a cardinalului Iuliu Hossu – bistrițeanul care a citit declarația Marii Uniri de la Alba Iulia – este acel simbol pe care gurile ce lătrau tradiționalul și identitatea națională nu au avut urechi să audă și nici ochi să vadă cum se năruie.

Casa părintească a cardinalului Iuliu Hossu de la Milaș, județul Bistrița-Năsăud, există doar ca locație. Câteva cărămizi din vechea construcție mai stau martore a neputinței și indiferenței lătrătorilor de ocazie. De curând, în perimetrul în care a fost odată o casă, frumos împrejmuit, tardiv dar necesar, a apărut un bust al Monseniorului.

Frustrați oarecum de penibilitatea situației, o mână de avangadriști rotarieni au pus mână de la mână și, cu ajutorul autorităților, ajutor venit la spartul târgului, s-a reușit conceperea, amplasarea și apoi dezvelirea unui mic simbol al celui ce a fost un aprig și adevărat apărător al indentității creștine românești, chiar dacă era venit din latura catolică și nu ortodoxă, aici fiind probabil ascuns și motivul „unitării” din latura religioasă a conducerii acestui neam.

De casă nu s-a mai ocupat nimeni. În vremea comuniștilor, casa era folosită pentru a găzdui cadre ale Partidului Comunist Român, președinți ai Cooperativei Agricole de Producție din Milaș. Măcar era folosită...

Vasile Pop, sătean: “S-a dărămat acum vreo 5-6 ani, până atunci au stat comuniştii în ea, a fost un director de la… nu ştiu unde a fost director. Au venit comuniştii, au stat inginerii, brigadierii, ăştia au stat în casă”, relata jurnalistul Alin Cordoș într-una din peregrinările sale prin „satul cu iepuri”, o „ciufuleală” locală dată localității.

Un alt localnic, o săteancă mâhnită de uitarea generalizată, Maria Gălățan, spunea că această delăsare este o consecință a „interesului” pentru Milaș:

„Nu vine nimeni pentru că nu s-a făcut nimic în comuna Milaş în memoria acestui om şi nefăcându-se nimic e şi normal, dacă se făcea ceva în memoria acestui om, un muzeu, o casă memorială, ceva, sigur că era un punct de atracţie şi pentru turişti şi era oarecum o mândrie pentru comuna noastră. Nu este nimic, absolut, la intrare în comună este o răstignire pusă de un credincios de-al nostru, care a scris că în memoria cardinalului Iuliu Hossu, atât deocamdată s-a făcut în comuna Milaş”.

De-a lungul timpului, casa s-a degradat, ba chiar a avut de suferit din cauza furturilor. Astfel, starea de ruină s-a accentuat până la nivelul de moloz. Este un dureros dar elocvent exemplu de nepăsare și impotență al unor autorități care și-au luat câte-o cărămidă din casa părintească a celui ce a fost Iuliu Hossu și s-au bătut cu ea în piepturi, invocând identitatea și tradiționalul românesc!

Casa părintească a românului Iuliu Hossu nu a fost cuprinsă niciodată în intențiile de a se realiza un locaș memorial. Culmea, unul dintre moștenitorii Monseniorului este chiar liderul Cartelului Alfa, marele sindicalist Bogdan Hossu. Nimeni nu a încercat măcar cuprinderea acestui imobil într-un circuit județean. La acest capitol, Muzeul Județean Bistrița-Năsăud chiar se poate lăuda cu ceea ce are în patrimoniu.

Casele memoriale „Liviu Rebreanu”, „George Coșbuc” sau „Ion Pop Reteganu” sunt la loc de cinste în Bistrița-Năsăud, cu grija și implicarea necesară pentru a deveni „memoriale”. De altfel, toate secțiile muzeale sunt bine îngrijite și puse la punct. Prinderea casei părintești a cardinalului Iului Hossu în „grațiile” Complexului Muzeal Județean ar fi avut altă poveste acum. Din păcate pentru casa din satul cu iepuri, procesul este ireversibil.

 

sursa foto: propolitica.ro

Adauga comentariu