De pe scaunul din tir direct în fața tigăii: o șoferiță din Feldru a lăsat Spania pentru o churrerie în Bistrița! Nu regretă pentru că este o luptătoare

Dorul de casă a făcut-o pe Emilia Mizgan să renunțe la un job destul de bine plătit și să revină acasă, acolo unde și-a deschis o mică afacere cu iz iberic în cratițe, dar cu foarte mult „românism” în restul timpului.

Emilia a luat calea occidentului pe la începutul anilor 2000, atunci când tinerețea și visurile unui român se împleteau mai bine pe alte meleaguri decât acasă. Spania a fost destinația, însă nu și căminul, căci a fost cu gândul la România tot timpul. Primii ani ai Emiliei în peninsula iberică nu au fost ușori, dar nici din cale afară de grei. A lucrat la început în casele unor persoane înstărite, apoi a încercat ospătăria. Cel mai mult i-a plăcut totuși în fața volanului ca șofer profesionist.

Emilia a reușit să-și facă o firmă de transporturi în Spania, urmând ca în ultimii opt ani de ședere în acestă țară să îi petreacă mai mult plecată în curse, căci a prins drag de această meserie. Cu toate acestea se gândea la momentul în care va reveni acasă, plănuidu-și în detaliu fiecare pas pe care avea să-l urmeze. Nopțile petrecute la volan i-au dat voie la visare. Între timp, fiica Emiliei ia și ea calea occidentului, dar mai aproape de țară, în Germania. Emilia deja simțea că este momentul retragerii către casă. A vândut aproape tot, iar cu o parte din banii agonisiți și-a deschis o mică afacere de familie în Bistrița.

Se gândea tot timpul la un business diferit, la ceva ce nu este în Bistrița. A preferat un tip de afacere ce se poate asemăna cu treaba casnică dintr-o familie, gătitul fiind una din pasiunile sale. Astfel, cercetând oferta culinară din oraș, Emilia s-a gândit la introducerea „dulcelui” spaniol în Bistrița, fiind o nișă încă liberă.

Ideea principală a fost gătirea celebrului churros, niște gogoașe spaniole speciale, servite de iberici la fel cum noi servim neaoșele plăcinte. Acești churros sunt atât dulci, căci se pot servi alături de sau cu ciocolată sau alte ingrediente dulci, dar și sărați, fiind o combinație perfectă pentru o cafeluță sau serviți ca atare, lângă o limonadă.

Pe lângă acești churros, Emilia s-a gândit să introducă pe melegurile bistrițene și cunoscutele tapas spaniole, un fel de aperitive specifice ce se pot servi ca mic dejun sau alături de o băutură. Tortilla sau bocadillo cu jamon sunt doar două exemple din celebrele tapas.

Fosta șoferiță de tir s-a izbit de procedurile greoaie legate de înființarea firmei, mai ales că ea folosește ingrediente și marfă de import din Spania. Pentru acestea trebuie constituite anumite garanții și depozite intracomunitare, o birocrație greu de suportat. Calitatea gustului din churreria Emiliei ține foarte mult de acest aspect, cel legat de ingredientele respective, căci churrosul trebuie făcut dintr-un aluat specific, prăjit numai într-un anume fel de ulei, jamonul este mult mai pretențios și foarte scump în spațiul intracomunitar.

Investiția Emiliei în Churreria Julia a depășit 60.000 de euro, bani care puteau fi pe ușor mai puțini cu cel puțin 10.000 de euro, dacă se puteau face anumite economii și cheltuieli de care nu a știut cum să scape, fiind singură într-o luptă cu un sistem necunoscut și hapsân. Un alt zid de care se izbește incontinuu este resursa umană locală. Emilia găsește foarte greu tineri dornici să învețe o astfel de meserie care nu e deloc grea, dar impune multă seriozitate și atenție. Plătește bine și totul la vedere, dar schimbă garniturile de oameni prea des.

Clienții se câștigă greu, dar se pierd foarte ușor atunci când intervine rabatul de la calitate și gust. Dacă un churros nu este servit proaspăt, acesta își pierde din calități. Astfel, foști angajați au considerat că gătirea în plus față de comadă îi va scuti de un „efort” ulterior, dar s-a trasnformat într-o pierdere de clientelă.

Emilia nu vrea să se orpească aici. Conform cerințelor clienților, gustul spaniol trebuie extins și la alte farfurii. Sunt la mare căutare fructele de mare, în special paella, un preparat specific zonei iberice. Extinderea va veni cu timpul, căci nu se grăbește.

Emilia nu caută profitul imediat, ea își dorește satbilitate și continuitate, căci această afacere vrea să fie un magnet de reîntoarcere acasă a fiicei sale, Julia – cea care dă și numele churreriei, care încă mai preferă Germania. Julia vrea și ea să revină acasă și cu sigurață o va face. Mama ei, Emilia, o așteaptă cu o cale deschisă deja, o cale pe care încă mai are de bătătorit anumite poteci.

Churreria Julia se află în Bistrița Retail Park, mall-ul de lângă Selgros. Aici se poate încerca un churros cu ciocolată, un bocadillo cu jamon, tortilla sau un deosebit cartof umplut cu jamon, o altă specialitate gătită de Emilia Mizgan la Bistrița.

Comentarii

client

27.08.2018 12:00

Are dreptate doamna Emilia. M-am bucurat sa pot gasi churros dar era rece si sleit si nu am mai revenit.

Sergio

28.08.2018 08:22

Que rico!

Adauga comentariu