De ce-a murit Andrei Gheorghe? De aceeași boală care îi duce în mormânt pe toți jurnaliștii

Ne macină timpul, ne macină istoria, ne invadează facturile. Ne urâți, ne iubiți, ne contestați și ne faceți eroi după ce... ne ia dracu`!

 

Noi suntem printre voi. Ne catalogați ca fiind ,,vulturi de pardă”, considerați că nu ne tremură camera în mâini când filmăm tragedii. Vă înțelați. Ne doare, camera ne tremură în mâini, râdem și plângem ca și voi.

Și noi avem temperatură, dar stăm în Pasul Tihuța, plini de promoroacă, deși operatorul se ține cu o mână de măsea. Îl doare, dar nu se plânge. De ce? Pentru că dis de dimineață, când tu te trezești, e normal să vezi știrea cu zăpada. Dacă nu o vezi, pe tv sau on line, faci pe nervosul. Noi, nu. Ne trezim la 5.30, mâncăm dacă avem timp, dacă nu, ne certăm cu tastatura. Tot pentru ca tu să fii informat.

Da, mă, jurnalistul a fost acolo, a tremurat de l-a luat dracu’ în timp ce făcea un stand up, s-a documentat despre eveniment, în timp ce tu îți roteai ilustru-ți trup în pat. E ușor să transpiri cu o bere în mână, răzând de alții.

Așadar, hai în fața camerei de luat vederi și fii atent la emisie: 5,4,3,2,1 Ești!

A fost rău sau a fot bun, Andrei Gheorghe v-a spus ... cum stă treaba! Despre ce dracu vorbim? Ne facem doar datoria.

Adauga comentariu