De bună voie a spus „pa” copilăriei, dar nu îi pare rău: Luiza Bindea – „vulpița” din Beclean, campioană de la 10 ani!

Împlinește 11 ani în mai, este în clasa a IV-a, iubește enorm taekwondo și are o minte iscusită. Este Luiza Bindea din Beclean, are deja titluri de campioană la activ, două medalii de aur pe plan internațional și visează la Olimpiadă!

În sala de antrenamente a Clubului Sportiv Ilyo din Bistrița am văzut mulți copii pentru care taekwondo nu este un sport oarecare ci un fel de a fi. Mulți dintre ei sunt atât de firavi la o primă privire încât nu-ți vine să crezi că practică un sport de contact. Pentru majoritatea dintre aceștia nu se poate încă spune că taekwondo este un mod de viață, dar ei respiră acest sport din dimineața zilei de luni și până la ultima oră a zilei de duminică, săptămână de săptămână.

Printre acești copii am zărit-o și pe Luiza într-o confruntare cu un coleg de antrenament. Privirea ei era fixată pe adversarul de moment și nu vedea nimic în jurul ei. Stătea în expectativă cu un joc de picioare bine calculat pentru următoarea lovitură. Punctează după o flexare în aer a piciorului, ducând în eroare grada adversarului, inteligent și în același timp șiret, ca o vulpiță! După ce punctează zâmbește satisfăcută fără să scape din priviri sportivul din fața ei. În spatele căștii de protecție e o întreagă lume, una doar a ei.

Pe chipul din cale afară de simpatic al fetiței se citește îndârjirea, concentrarea și satisfacția acestui sport, unul deloc ușor, plin de neprevăzut și îndesat de disciplină, ceea ce pentru un copil de 11 ani este destul de dificil de controlat.

Antrenorul Luizei, cel care formează cei mai buni și mai mulți campioni din țară la taekwondo, Marius Muti, povestește despre Luiza ca despre un sportiv cu foarte mare experiență. De fapt, așa vorbește de fiecare din elevii săi. Muti este un personaj calm, direct, cu un control aproape perfect al emoțiilor. Este și normal, el este cel care îi învață pe acești copii disciplina, autocontrolul și imparțialitatea.

Clubul Ilyo Bistrița are o panoplie destul de interesantă, fiind clubul cel mai premiat din România la taekwondo. Nu există competiție internă sau externă care să nu aducă, prin rezultatele obținute de sportivi, medalii și premii importante acasă. Ultima ispravă de acest gen a fost la MuIti European Championships 2019 de la Sofia, Bulgaria, din 21-23 martie, de unde CS Ilyo Bistrița s-a întors cu două medalii: una de aur, cea a Luizei Bindea, precum și una de bronz a sportivei de 17 ani Liana Ionela Musteață (foto, alături de antrenorul Muti) – „vedeta” clubului.


„Luiza imbină forța, ambiția, determinarea și inteligența! Are un stil de luptă bazat pe foarte multă încedere. Este o sportivă care lucrează foarte mult la atac, îi place să domine, să controleze un meci, ceea ce denotă că este o persoană inteligentă” – ne-a povestit Marius Muti.


Luiza are un program pe care un copil normal, de vârsta ei, nu poate să-l înțeleagă aproape deloc. Principala „ocupație” este evident școala, acolo unde are FB pe linie. Apoi urmează antrenamentele, iar pentru asta se deplasează zilnic, cu excepția zilei de duminică, la Bistrița, pentru cele trei ore de antrenament. Școala se termină la ora 14, la 15 încep antrenamentele și la 18 pornește înapoi către Beclean. Dacă mai apucă, își face temele, dacă nu, se trezește singură la 5 – 5:30 și continuă ce nu a reușit să definitiveze seara trecută. Între cele două ocupații „de bază” mai intervin și orele de engleză, căci Luiza vrea neapărat să stăpânească și această limbă.


Părinții Luizei sunt din cale-afară de mândrii atât de fetița lor, cât și de băiat, căci Luiza mai are un frate student în anul III. Tatăl Luizei, polițist, este cela care aduce și duce fata de la antrenamente, atunci când nu e de serviciu. Mai sunt și alți copii de la Beclean care vin la Bistrița, iar „schimbul” de șoferi se face alternativ cu ceilalți părinți.


„Soția este cea care a avut ideea înscrierii Luizei la taekwondo, dar și la înot. Cea care a ales care dintre cele două sporturi va continua, de care este cel mai atrasă, a fost Luiza. Noi o susținem indiferent de decizii, indiferent de greutățile prin care trecem și noi și ea, pentru că nu e ușor deloc” – ne-a povestit plin de emoții tatăl Luizei, Gabi Bindea.


Mama Luizei este kinetoterapeut și se ocupă intens de fetiță în pregătirea ei. Ea a fost cea care a ținut neapărat să ne amintească faptul că Luiza este și membru marcant al echipei de cercetași montani, lider de grupă, două stele, distincția maximă la care se poate ajunge la grupa de vârstă de până în 12 ani.


Atât tatăl cât și mama Luizei sunt într-un oarecare fel apropiați de ceea ce înseamnă un astfel de sport și sunt conștineți de faptul că există perioade bune și altele mai puțin bune:


„Acum suntem, ca să zic așa, pe val. Dar va urma și perioade în care vom cădea. De acolo trebuie să avem puterea de a ne urca din nou, iar când vom ajunge acolo să știm că putem reveni. Cred că acest sport o ajută în viață, căci și viața are urcușuri și coborâșuri” – a completat tatăl sportivei.


Luiza este conștintă despre faptul că acest sport îi este un ghid perfect în viață și nu are gânduri de a renunța atunci când vor veni acele coborâșuri, toate acestea având un scop precis și bine țintit:


„Este un sport care mă ajută în viață și mă descurc dacă se leagă cineva de mine, dar m-a ajutat și mă ajută să mă dezvolt, să fiu mai puternică. Face parte din viața mea! Vreau să ajung la Olimpiadă!” – ne-a spus Luiza, ințial pornind cu emoții, ca apoi să-și spună visul cu mândrie.


Luiza a reușit o performanță uluitoare la Sofia când a câștigat medalia de aur în finala categoriei sale de vârstă. Am întrebat-o cum s-a simțit în acel moment, iar Luiza ne-a răspuns cu o sinceritate tipică inocenței sale că „m-am simțit mândră și bucuroasă că mi-am reprezentat țara!”. Ca o completare a ceea ce Luiza a spus este și filmulețul de mai jos, o idee pe care mica luptătoare spune a ca preluat-o de la alți sportivi pe care i-a văzut la televizor:


Micuța luptătoare de pe salteaua de concurs este evident și o luptătoare și în viața de zi cu zi. Pe lângă privirea șireată și zâmbetul cuceritor, Luiza se comportă ca o adevărată sportivă tot timpul. A renunțat conștientă la momentele copilăriei, cele pline de joacă, căci singură a ales acest drum. A renunțat și la micile plăceri dulci ale copilăriei, căci singură se controlează când vine vorba de dietă, de kilgramele atât de importante atunci când categoria se decide la cântar.


Părinții o susțin indiferent de momente, de rezultate sau de costuri. Antrenorul este cel care o dirijează și îi formează calea sportivă. Dar singura care merge și la școală, și la orele de engleză, și la antrenamente, și la cercetași, este „vulpița” Luiza. Tot singură este și în concurs, acolo unde dispare absolut tot în spatele căștii de protecție, iar scopul ei final este cel de a da o tură cu tricolorul în mâini!

 

Adauga comentariu