David Alen Clay – bistrițeanul care cucerit Norvegia cu degetele pe clapele unui pian: „Dumnezeu nu mai râde singur, râde împreună cu Berinde”

Este de 22 de ani pe drumuri și s-a săturat de camerele de hotel, de aeroporturi, avioane și treziri fără să știe unde este în momentul respectiv. Vrea să rămână acasă, la Bistrița. Spune asta de fiecare dată când vine acasă...

S-a născut la Bistrița în 1972 și a copilărit în cea mai frumoasă perioadă a orașului, în Piața Unirii, acolo unde în nopțile de vară trecătorii își ciuleau urechile să-l asculte cântând la pian. Tatăl lui este „vinovatul” principal pentru numele ales, căci îndrăgostit de muzică și mai ales de un anume Allan Clay, a ales pentru feciorul său acest nume: Alen Clay, numele de familie fiind David.

Foarte multă lume crede cu tărie că David Alen Clay este numele de scenă a bistrițeanului care a cucerit Norvegia ani mai târziu. Din fericire pentru el, este numele său „original”, primit de la tatăl său odată cu talentul și dragostea pentru muzică.

„Datorită numelului am avut și foarte mult noroc. De câte ori intram la vamă într-un aeroport, la vederea numelui nici nu se mai uitau la naționalitate și îmi vedeam de drum. Alți prieteni cu care călătoream, cu nume normale, erau verificați și răsverificați. Bineînțeles că am avut și o alunecare către priza la public, numele fiind destul de artistic fără să mai umblu la el” – ne-a povestit Alen despre „dotarea” sa naturală, cea a numelui din buletin.

Copilăria și adolescența lui Alen la Bistrița a fost marcată de studiul muzicii, acesta urmând Școala de Muzică din localitate. Nu și-a răpit din copilărie pentru pian, a trăit efectiv cu el. Plimbările pe liniștitele și frumoasele străzi ale Bistriței împreună cu prietenii, pe jos sau cu bicicletele, erau nelipsite. O tură pe „fleoașter” (Pietonalul de azi) cu întoarcere pe Dornei era porția zilnică de aer.

„Profitam cât mai mult de timpul pe care-l aveam să mângâi clapele pianului. Fratele meu mai mare nu mă lăsa, zicea că e al lui. Urmăream când pleacă de acasă și știam exact unde merge și cât stă, timp în care cântam și studiam. Când venea el acasă plecam eu. Dădeam o tură scurtă pe fleoaștăr sau mă plimbam cu prietenii pe biciclete. Mergeam la vale, prin Traian Banciu (n.r. – actuala C.R. Vivu). Ne opream pe la fosta fabrică de pâine, ceream o pâine aburindă printre porțile de la stradă, mergeam la vale și mâncam cu salam. Mușcam din ele, nu erau feliate, și Doamne! Ce bune mai erau...” – își amintește Alen cu ochii pierduți în încăpere, dar vizualizând printre zâmbete imaginea respectivă.

Anii 90 i-au impregnat un dor de ducă, un dor cântat mai apoi prin toată lumea. După o stabilizare emoțională, momentul căsătoriei fiind unul principal în viața artistului bistrițean, în 1995, Alen și Tamara devin părinți. Asta nu-l împiedică pe îmblânzitorul de piane să-și continue periplul artistic prin lume, din contră îl întărâtă și mai tare.

Desăvârșirea și-a găsit-o în Norvegia, acolo unde a fost primit în cel mai „călduros” mod posibil, Oslo devenind de multe ori prima casă a bistrițeanului cu nume rupt din epoca de aur a jazz-ului american. La fiecare reîntoarcere acasă, la Bistrița, Alen se gândea nu la următorul contract, ci la o stabilizare pe pământul natal. Apoi suna telefonul...

Unul dintre momentele însemnate din viața pianistului a fost, pe lângă nașterea copiilor, întâlnirea cu OMUL Adrian Berinde – artistul de la care Alen și-a încărcat bateria emoțională:

„Cred că era prin 1994, la Cluj-Napoca. Am fost la un studio, Taurus, era studioul lui Adrian Berinde. M-am dus acolo pentru că auzisem de dotările tehnice excepționale pe care le avea. Atunci l-am văzut pentru prima dată. De-a lungul timpului am mai colaborat și mă impresiona de fiecare dată prin modestia lui, prin normalitatea prin care comunica cu oricine. Nu avea aere de vedetă, poate din acest motiv nu a fost văzut ca o mare vedetă niciodată, dar emana o căldură lăuntrică fantastică. Nu am crezut, până l-am întâlnit pe Berinde, că cineva poate avea un magnetism atât de puternic prin simplu fapt că se comporta normal” – își amintește Alen.

În urmă cu doi ani, în ianuarie 2017, artistul bistrițean se alătura lui Adrian Berinde pentru un proiect desfășurat la Târgu Mureș, un album produs de Norbert Kovacs la Republic Production, album care avea să devină și ultimul al regretatului Adrian Berinde.

„Am acceptat propunerea lui Norbert Kovacs de a colabora la acest album, eu fiind propus de Adrian. Odată cu lansarea albumului – ARCAN, Berinde și-a lansat și ultimul volum de poezie, unul superb, ca toate versurile sale, dealtfel. Volumul se numește Dumnezeu râde singur... (după o scurtă pauză)... acum nu mai râde singur, râde cu Adrian... Tare m-am mâhnit când am auzit că s-a dus... Știam că e bolnav, țineam legătura cu el. Îl sunam din Oslo... L-am sunat de Crăciun și nu mi-a răspuns, i-am trimis un mesaj. Apoi l-am sunat și de anul nou, la fel... Am știut că nu-i bine cu el... A fost un artist desăvârșit: scria versuri, cânta dumnezeiește, picta la fel... Îi mulțumesc și acum lui Adrian pentru magnetismul pe care l-am primit de la el, încă îl mai simt...” – ne-a povestit Alen despre Adrian Berinde – artistul trecând în neființă la data de 17 ianuarie 2019, exact la doi an de la ultima colaborare cu artistul bistrițean.

David Alen Clay a trecut și printr-o experiență cinematografică, fiind distribuit într-unul dintre rolurile principale în filmul Fotograful, un film în care este povestită experiența unor persoane în cărucioare cu rotile. Alen își joacă rolul de pianist care, în urma unui accident, rămâne într-un cărucior cu rotile și trece printr-o dramă înecată în alcool.

Momentul culminant al evoluției lui ca actor în acest film este legat, evident, de pian, scena „revenirii” mâinilor pe clapele pianului fiind de maximă încărcătură emoțională, la fel și partea în care visează cu lacrimi revenirea lui pe scenă, momentul fiind filmat în Sinagoga din Bistrița.

Alen este acum acasă, la Bistrița. Show-urile sale cu încărcătura jazzy, blues sau rock continuă și pentru bistrițeni. Vinei, 25 ianuarie, one-man-show David Alen Clay va încânta bistrițenii iubitori ai genului la Academia del Gusto, în Piața Centrală nr.1 (fosta locație „Cadouri”), iar sâmbătă, 26 ianuarie, la Vivi`s Pub, acolo unde vom avea parte de o seara cu invitați, Alexa Dragu și Virgil Rus fiind prezenți alături de Alen.

S-a hotărât să rămână acasă. Poate își deschide propriul local în care să performeze așa cum știe el mai bine. Sau poate data viitoare...

Adauga comentariu