Cum invadeaza FINANCIAR Ungaria Ardealul, in timp ce SRI si SIE dorm. În 2017, Guvernul lui Victor Orban a sprijinit organizațiile maghiare transilvănene cu mai mult de 100 milioane euro

Guvernul ungar trimite an de an sume colosale în Transilvania. Banii ajung la biserici, instituții de învățământ și diverse organizații. Cum sunt cheltuiți acești bani rămâne un mister. Toată lumea se ascunde după deget și lipsa de transparență a sistemului public și politic este la putere. Un articol intitulat “Banii contaminați din Budapesta”, publicat astăzi pe transindex.ro, ridică semne de întrebare serioase cu privire la acești bani pe care Guvernul ungar îi trimite în Transilvania. Czika Tihamer (jurist, stabilit în Bruxelles), autorul unui amplu material pe această temă, prezintă în 5 puncte care sunt consecințele politice, sociale și economice pentru maghiarii din Transilvania ca urmare a implicării Guvernului Ungariei în comunitatea maghiarilor din România.

Potrivit sursei citate, în ultimele zile din 2018, au apărut informații conform cărora Guvernul ungar a deschis, din nou, robinetul la finanțare pentru proiecte de peste granițe. Este vorba despre o finanțare aproximativ 56 milioane euro pentru organizațiile din Transilvania. În 2017, Guvernul lui Victor Orban a sprijinit organizațiile transilvănene cu mai mult de 100 milioane euro. Vorbim de sume uriașe de bani pentru comunitatea maghiară, în condițiile în care maghiarii din România au primit de la bugetul central al României aproximativ 5 milioane euro pe an.
Atât finanțarea din 2018 cât și cea de acum doi ani de la Guvernul ungar au fost repartizate în mare parte Bisericii Reformate, cu toate că anul trecut lista beneficiarilor a fost cât de cât diversificată prin adăugarea unor organizații.

Nu există nicio logică în alocarea respectivelor fonduri pentru biserică și pentru organizații pentru că nu este clar pentru ce proiecte sunt cheltuiți acei bani. În timp ce unele proiecte sunt denumite clar, cum ar fi de exemplu renovarea castelului Banffy din Bonțida sau echipele de fotbal din Ținutul Secuiesc, cele mai mari sume ajung către episcopi, fundații și instituții de învățământ. Nu se știe pe ce cheltuiesc aceste entități banii veniți din Budapesta.

Unele fonduri sunt cheltuite într-un mod invizibil, cum este cazul Universității Sapientia, care este susținută continuu de Guvernul ungar. Mai există cazuri în care banii sunt cheltuiți pe ceremonii spectaculoase cum a fost în situația încheierii lucrărilor de renovare a clădirii Liceului Apaczai din Cluj.

Au fost date unele explicații, dar în mod superficial, cum este în cazul episcopului reformat Bela Kato care a spus doar câteva cuvinte despre modul în care au fost cheltuiți 80-90 milioane euro (bani primiți de Episcopia Reformată la finele anului 2017 din partea Guvernului ungar).

În articolul citat, se vorbește și despre unele megaproiecte de nișă cum ar fi în cazul organizației Zona Media Transilvăneană care a primit 4,5 milioane euro pentru a salva unele publicații ce aparțin de Szekelyhon și pentru a realiza niște site-uri proprii. Szekelyhon este un grup media de care aparțin cotidianul Kronika, săptămânalul Erdely Naplo și cotidianul Szekelyhon. La un an de la alocarea celor 4,5 milioane euro nu se știe pe ce au fost cheltuiți acei bani și cum arată acele site-uri care ar fi trebuit construite.

Autorul se oprește aici din enumerarea sumelor alocate de Guvernul de la Budapesta. Consideră că va fi o sarcină dificilă să afle pe ce au fost cheltuiți acei bani din cauză lipsei transparenței sistemului public din Ungaria. Și din România, am adăuga noi.

Ceea ce vrea să sublinieze de fapt Czika Tihamer în acest articol sunt consecințele pe care le au aceste alocări de bani, FĂRĂ NICIO LICITAȚIE, pentru maghiarii din Transilvania. El pornește de la premiza că nimeni nu îți oferă bani pentru nimic.

Iată ce spune Czika Tihamer în cele 5 puncte:

1.Sfârșitul pluralismului politic

Autorul amintește de anii ’90 când în interiorul UDMR mai multe platforme gândeau diferit, dar totuși la alegeri se ajungea la o idee comună. Ceva din această tendință a mai rămas și în anii 2000 când unele platforme gândeau diferit și la un moment dat chiar a contat părerea lor. De asemenea, vorbește despre alegerile locale din 2008 când două partide maghiare au început o competiție dură, în special în satele și orașele din Ținutul Secuiesc. În 2009, la alegerile europarlamentare au fost adăugați doi candidați noi (pe lângă candidații deja consacratului UDMR) din partea Partidului Civic Maghiar și Partidului Popular Maghiar din Transilvania. În opinia autorului, ambele partide sunt mai mult sau mai puțin formate din amatori, dar contează faptul că au avut o voce diferită de cea a UDMR și au constituit o alternativă a UDMR, care este considerat un fel de partid unic. Czika Tihamer se întreabă dacă nu cumva cele 3 partide au un singur “patron”.

“Am ajuns la concluzia că singura voce alternativă sunt intelectualii și jurnaliștii din Transilvania”, scrie autorul articolului.

2.Abolirea libertății presei

Czika Tihamer consideră că nu există loc pentru opinii diferite în presă. El își argumentează opinia prin faptul că până la finele anilor ’90, majoritatea ziarelor din Transilvania erau deținute de grupuri de intelectuali, autorități locale și antreprenori. Singurul ziar național era aliniat liniei dictate de partid. Abia prin anii 2000 presa maghiară din Transilvania a îndrăznit să facă o presă comercială, cu opinii diverse, atât în mediul online cât și tipărit. În ultimii 1-2 ani, strategia de lichidare a mass-media independent din Ungaria a fost, de asemenea, importată vizibil și în Transilvania. În jurul capitalei locale, două sau trei grupuri de interese cumpără ziare și site-uri locale transilvănene. Astfel, ca urmare a amestecului politicii în mass-media, vocile critice din presă devin din ce în ce mai slabe.

Autorul notează că mai există pe ici colo jurnaliști care nu ezită să își spună punctul de vedere critic, dar există riscul ca și aceștia să dispară din cauza epuizării, autocenzurii sau concedierilor.

Concluzia punctului 2 este notată foarte clar de Czika Tihamer: nicio societate, inclusiv o comunitate a minorităților, nu poate avea o viață publică sănătoasă fără o mass-media diversificată.

3 Încetarea culturii concurenței

Sociologul clujean Kiss Tamás a susținut în cadrul unui interviu pentru erport.ro că "accesul la fondurile maghiare nu este unul competitiv, iar în majoritatea cazurilor nu există nici un fel de clarificare a conținutului, ci acordarea banilor funcționează pe baza unei întregi rețele clientelare, în funcție de cine vine în contact cu sistemul politic de sprijin, clientela poate mobiliza resursele ca o funcție a acesteia”.

Dacă luăm în considerare sprijinul deplin al Ungariei, obținem o imagine similară cu sumele acordate de către Guvernul României: doar o parte din acest sprijin este acordat (de exemplu, prin intermediul Fundației Bethlen Gábor), în timp ce granturile de milioane de euro se acordă pe scară largă în urma unor decizii luate în culise, după ușile închise.

Ne mai amintim vremurile în care trebuia să scriem cereri obișnuite, proiecte pentru Fundația Apáczai sau mai târziu pentru Fondul Patriei? Unde sunt momentele în care trebuia să știm exact ce am vrut să realizăm, căror nevoi sociale trebuie să răspundem, care sunt scopurile sale finale și ce defalcare bugetară vrem să realizăm? Chiar și apelurile telefonice "aranjate" trebuiau să arate serios.

Astăzi, forma nu contează, se pare că este suficient un transcript în două părți și milioane de euro vin.

Întrebarea este timid formulată de toate unitățile de învățământ, guvernele locale, ONG-uri: cum să se ocupe de licitații complicate ale UE, la ce bun să plătească pentru o companie de consultanță, parte din care trebuie să ia drumul spre București prin ministere, când banii mei pot fi stabiliți, să spunem, pe linia tatălui meu din Budapesta?

Odată cu dispariția adevăratei culturi a aplicațiilor, consolidarea finanțării bazate pe client va slăbi semnificativ competitivitatea elitei maghiare transilvănene, precum și competențele de “advocacy” ale actorilor politici, capacitatea cetățenilor și a instituțiilor de a reliza proiecte și, nu în ultimul rând, însăși calitatea proiectelor va avea de suferit.

Acestea par a fi concepte abstracte, dar nu va dura mult până ce proiectele se vor desfășura, până la declanșarea procedurii de faliment, astfel încât iluzia să se spulbere precum un castel de nisip.

Putem fi cvasi-încrezători, afirmând chiar că ne aflăm în vârful subvențiilor din Pesta: acestea însă vor scădea semnificativ, pe măsură ce acest guvern își va pierde puterea.

Cetățenii vor putea, ulterior, să concureze pentru resursele UE și alte resurse străine, în colaborare, de ce nu?, cu cetățeni români sau străini, întrucât aceștia au acces la resurse într-un sistem competitiv, bazat pe performanță, care creează o cultură organizațională diferită și un know-how cu privire la orice domeniu.

4.Dependența de biserici

Conform sursei citate, cea mai spectaculoasă din toate aceste tranzacții este recapitalizarea brutală a bisericilor maghiare transilvănene, mai ales - dar nu exclusiv - în zona bisericii reformate. Doar la sfârșitul anului 2017, Episcopia Bisericii Reformate din Transilvania a primit mai mult de 80  milioane euro.

“Nu există o societate pe planetă care să se bazeze pe dezvoltarea bisericilor în secolul XXI. De exemplu, educația minorităților (de la grădiniță la universitate), construirea de locuințe, funcționarea instituțiilor culturale, a organizațiilor științifice ar putea fi afectate dacă în viitor o ideologie profund conservatoare continuă să funcționeze, fără transparență publică. Cum poate o societate să fie liberă și diversă, cum poate să se adapteze unei lumi cu o globalizare rapidă, dacă tot mai multe instituții și centrul de putere politică depind de o instituție retrogradă, cum ar fi biserica care, de exemplu, în urmă cu câteva luni a avut o campanie potrivit căreia homosexualii încalcă drepturile celorlalți?”, scrie Czika Tihamer.

5. Distrugerea imaginii maghiarilor străini în Ungaria

Potrivit sursei citate, tematica mai frecventă a maghiarilor străini (mai ales din 2010), dubla cetățenie, actorii străini din cultura Ungariei, cântăreții, scriitorii, spațiul media comun au contribuit la faptul că ungurii acceptă existența maghiarilor străini în Pest, Szeged, Sopron, Pécs. În articol se mai notează faptul că nu este necesar să se facă incitări așa cum se întâmplă când Guvernul maghiar anunță că vor plăti x miliarde pentru proiectele transfrontaliere, fără a explica ce va face, fără a pune în context ceea ce reprezintă în realitate aceste sume, fără a face o licitație deschisă.

Ungurii din Ungaria au ajuns să îi privească cu o anumită ură pe ungurii din afara țării din cauza alocărilor de fonduri din partea Guvernului. Ei se întreabă de ce maghiarii din străinătate trebuie să primească bani din moment ce ei nu sunt plătitori de taxe. De asemenea, oamenii spun că acei bani putea fi folosiți pentru dotarea spitalelor.

“Nu este o problemă în sine ajutorul financiar, ci în modul în care se întâmplă. Este departe de a pune la îndoială necesitatea sprijinului Guvernului ungar pentru maghiarii străini. Guvernul maghiar, indiferent de ideologie și de imaginea națională, trebuie să sprijine educația, cultura, protecția patrimoniului maghiar etc. în Transilvania. Nu toți banii guvernului maghiar sunt poluați, nu aproape. Dar asta este ceea ce ne va costa mult pe termen lung”, concluzionează autorul materialului.

 

Comentarii

cititor

17.01.2019 19:59

ABIA ACUMA V-ATI " PRINS "?

Adauga comentariu