Cornelia Vlașin – pasiune și profesie la cel mai înalt nivel! Cum a reușit o olteancă să gestioneze una dintre cele mai importante arhive ale Ardealului

Până la nivelul anului 2016, Arhivele Naționale – serviciul județean Bistrița-Năsăud era considerată una dintre instituțiile greu accesibile, uitate într-un con de umbră din punct de vedere mediatic, un loc în care ajungeai doar de nevoie, atunci când alte instituții te direcționau acolo.

După 2016, ceva s-a schimbat, iar Arhivele au ajuns ceea ce ar trebui să fie peste tot: o instituție deschisă, prietenoasă, plină de savoarea acelui „interesant” pe care-l regăsim mai mult în muzee sau în sălile de studiu ale bibliotecilor.

De fapt, din anul 2016 Arhivele Naționale – serviciul județean Bistrița-Năsăud are un lider care a reușit să-și facă din pasiune job, mai mult decât atât, a reușit să deschidă ușile și ferestrele instituției, pentru o aerisire corespunzătoare și o deschidere mult mai largă către publicul interesat.

Cornelia Vlașin este cea mai ardeleancă olteancă pe care o poți întâlni în Bistrița-Năsăud. „Istoria” ei în județul nostru începe prin 1998, an în care se hotărăște să se mute definitiv pe aceste meleaguri, ca urmare a căsătoriei.

„M-am îndrăgostit de acest minunat județ la prima vedere. Încă din anii studenției am început să vizitez Bistrița și județul, venind acasă la cel care urma să-mi fie soț. Apoi, după definitivarea studiilor și căsătorie, am avut de ales unde să ne petrecem viața, însă eu am fost cea care a insistat să ne stabilim aici”, ne-a declarat Cornelia Vlașin.

Munca într-o instituție de acest gen implică multă răbdare și minuțiozitate, iar atunci când există și pasiune, jobul se transformă în ocupația perfectă. Cornelia Vlașin face asta de mai bine de 20 de ani la Bistrița, însă din momentul în care a ocupat și funcția de șef-serviciu a apărut și preocuparea de a arăta publicului larg partea frumoasă a arhivelor, cea care împletește cultura cu istoria.

Cornelia Vlașin a înțeles că promovarea acestui serviciu public este necesară și, mai mult decât atât, a trecut la acțiune, transformându-se într-un real agent de PR nu numai al instituției pe care o conduce, dar mai ales al conceptului de arhive.

„Pe lângă faptul că noi păstram documente, să fie salvate, să le inventariem etc, principalul meu scop a fost cel de a promova această instituție, să arătăm ce comori avem aici, să organizăm evenimente pentru public, chiar să edităm cărți sau albume foto”, a precizat Vlașin.

Actualul șef-serviciu își amintește una dintre provocările majore pe care aceasta le-a avut la începuturile sale profesionale în cadrul Arhivelor Bistrița-Năsăud, o provocare care avea să-i aducă ulterior multe satisfacții:

„La o săptămână după ce am ajuns aici, fostul director m-a chemat la el m-a rugat să-i identific în depozit un anumit document. Nu știam atunci localitățile, nu știam cum sunt așezate documentele, știam doar teoria. Nu am reușit să identific documentul cu pricina, chiar dacă parcursesem toate etapele: am cercetat inventarul, ghidul, căci există un anumit ghid al organizării în depozit. Documentul respectiv, care era de fapt un dosar alcătuit din trei file, era lipit de un alt dosar, dar acest lucru era știut de cei mai vechi. Ideea e că făcea parte din istoria județului și era legat de o localitate pe care nu o cunoșteam. Atunci m-am ambiționat, a ieșit olteanca din mine! L-am rugat pe fostul director să-mi dea o lună de zile să mă pun la punct. Astfel m-am apucat să învăț istoria și geografia județului, iar pentru acel exercițiu îi mulțumesc și acum fostului director”, și-a amintit Cornelia Vlașin.

Munca într-o astfel de instituție este una care necesită dedicație și implicare personală. Multă implicare personală! Fiind foarte curioși din fire, am întrebat-o pe doamna Cornelia care este programul zilnic al acesteia și ce face în timpul liber. Inițial a zâmbit, apoi...

„Recunosc că-mi petrec foarte mult timp aici, la Arhive. Este de mult de muncă, iar noi, aici, suntem în total 10 oameni. Avem aproape 7 kilometri liniari de documente, iar aici vorbim de file puse in picioare. Eu ajung la birou în jurul orei 7, 7:15, iar de plecat nu știu când plec. Unii spun că am jobul ideal, căci lucrez de la 7 la 8, însă acel 8 este de multe ori ora 20. Lucrez inclusiv în weekenduri, atunci când este nevoie, mai ales dacă avem de pregătit vreun eveniment. Însă mi-am format, împreună cu fiica mea, un obicei pe care rar nu-l respectăm, și anume „sâmbăta fetelor”! Da, sâmbăta este a noastră, a fetelor, ieșim în oraș, ne povestim, petrecem timpul împreună, un timp de calitate”, ne-a împărtășit doamna Vlașin.

Fiind deja doi membri din trei „înregimentați” în cadrul Arhivelor, nu puteam să nu o întrebăm pe doamna Vlașin dacă vlăstarul familiei dă semne că ar urma această cale:

„Nici vorbă! Da, suntem doi din familie îndrăgostiți de arhive. Până la urmă arhivele ne-au adus împreună. Însă fata noastră, care se apropie de majorat, nu va urma această linie, acest drum. Este interesată de latura realistă, iubește matematică, iar drumurile ei se pare că se vor construi pe această direcție”.

Alături de Cornelia Vlașin poți petrece, fără să-ți dai seama, multe ore pline de povești frumoase și interesante legate de arhive în general, dar mai ales de istoria acestui minunat județ, așa cum îl denumește chiar interlocutoarea noastră de azi. Vorbește cu pasiune de zona comunelor grănicerești, de faptul că Instituția Arhivelor din Bistrița este prima instituție locală de acest gen din România, că se află în primele șase Arhive la nivel național în funcție de importanța documentelor, și câte și mai câte. Însă despre Arhivele Bistrițene, într-un alt material!

 

 

 

Adauga comentariu