Copiii – reflexia frustrărilor din trecutul părinților?!

Fiecare cioară își vede copilul porumbel! Asta e de când pământul! Dar oare, cât de „porumbel” ne vedem odrasla, retezând inconștient aripile înainte de zborul propriu-zis?

Vedem zilnic, în agitația cotidiană, părinți ce-și repezesc micuții cu noaptea-n cap către grădinițe și școli. Imediat după terminarea cursurilor, aceiași părinți, deja mai agitați decât dimineață, după ce și-au hrănit odraslele pe sistemul „junk-fast-food”, îi echipează pentru activități „extra”, care mai de care mai artistice, sportive sau alte forme de „modelare a aptitudinilor”.

Un scurt orar „extra” arăta cam așa, în multe din cazuri acesta fiind real, fără nicio exagerare: ora 14:00 – ora de pian/vioară/chitară/etc., ora 15:30 – dans de societare/dans sportiv, ora 17:00 – desen/pictură, ora 18:30 – limbi moderne. Seara, copilul ajunge acasă sfârșit și se apucă de teme, căci „școala e pe primul loc”.

Vrem din orice poziție ca urmașii noștri să fie talentați în orice domeniu, mai ales că noi, părinții, nu am avut nici ocazia, nici oportunitatea și nici platformele pentru a ne arăta sau dezvolta aptitudini sau talente, vanități sau orgolii.

Trebuie musai recuperat timpul pierdut în comunismul represiv pe spatele copiilor noștri, continuând „asuprirea” fizică și psihică a acestora prin inocularea unui spirit competitiv fals din start. „Copilul meu trebuie să fie cel mai bun, cel mai frumos, cel mai deștept”, fără a ne limita la „bun, frumos, deștept”. Competiția nu mai există acolo unde trebuie să apară, în ringul de dans, pe scenă în fața unui instrument, sau pe simezele unei galerii de artă, ci în interiorul grupelor de pregătire: „Al meu e mai frumos decât al tău! Uite ce fundă mare și roșie are! Al meu trebuie să fie solistul principal, că d-aia dau banu’!”.

Plătim oare locul I într-o competiție, sau plătim ca cineva să se ocupe de educația copilului?! Nu știm. Ne dorim diplome și medalii, sau ca odraslele noastre să fie pregătite pentru agitata viață?! Vrem ca acești copii să-și găsească aptitudini, sau vrem musai o competiție falsă între „colegii” părinți, în care să ne „spargem în figuri” unul față de celălalt, fluturând orare cât mai încărcate, diplome cât mai multe și de multe ori, portofele...

Oare copiii noștri au nevoie de un ajutor în libertatea de exprimare pe care noi n-am avut-o? Dacă da, atunci de ce îi forțăm în competiții care n-au finalitate educativă?! Vrem să învețe un instrument, atunci să-i lăsăm alături de profesorul respectiv să acumuleze cunoștințe, nu medalii de carton. Vrem ca ringul de dans să fie locul de exprimare a talentului, atunci să-i lăsăm, împreună cu instructorii lor, să-și dezvolte talentul, nu să-i împodobim în concursuri ca pe un pom de Crăciun.

De ce trebuie să asistăm la aceste ore din programul „extra” al copiilor? Pentru a supraveghea porfesorul ca pe o investiție? Cum se simte acel copil când te vede pe geam că te agiți ca o maimuță încercând să-i exemplifici tu cum să se miște, subminând astfel autoritatea și stilul pedagogic și didactic al unui instructor?!

Dacă tot le știm pe toate, de ce nu-i învățăm acasă tot ce trebuie să știe?

Generația actuală de copii este oricum mult mai dezvoltată din toate punctele de vedere. Ne întrec oricum. Dacă tot vrem să fie competitivi într-un domeniu sau altul, atunci ar trebui să-i lăsăm pe cei meniți să facă asta, fără a ne implica direct în pregătire și fără a avea pretențiile unor rezultate mai vizibile decât cele ce sunt. E suficient și necesar să asigurăm „cei 7 ani de-acasă”, pe care nu-i mai băgăm în seamă...

Comentarii

Balan Marius- e...

03.06.2018 11:42

Unde esti COPILARIE adevarata ? Copii si nemangaiatii lor parinti au uitat cu desavarsire in ce constau anii copilariei. Le recomand calduros sa viziteze cetatea FAGARASULUI, o bijuterie medievala, unde la subsolul cetatii frumos amenajat exista o impresionanta expozitie de jucarii din anii 60- 80. Acolo vedeti cu ce se jucau acei copii ai anilor in care desi era comunism , copilaria era cu mult mai dulce ca si cea din zilele noastre cand mii de copilasi sunt lasati acasa fara parinti, fara educatie, pt. ca ei sunt la capsuni si pe santierele EUROPEI. Nu androidul, facebookul si internetul erau bucuriile noastre. Jocurile DE-a HOTII si JANDARMII, saritul CORZII, NU TE SUPARA FRATE, MOARA cu bobi de fasole etc CINEMATOGRAFUL de la ora 10 dimineata etc. Asta-i fratilor ! Generatia de astazi numita si FULGI de NEA va avea mari probleme de adaptare. Societatea, reclamele si parintii fara judecata au stricat milioane de suflete tinere. E BAI,  !

Adauga comentariu