Ce-i lipseşte chelului?

Tren pe bază de hidrogen, de-un exemplu.

Ne-o zice Drulă, ministrul Transporturilor, la Conferinţa „Zilele feroviare” (citez): ”Aș vrea să dezvoltăm un proiect de trenuri pe hidrogen și am avut discuții cu industria, dar m-aș bucura să fim <early-adopters>, ca să folosesc un termen din domeniul start-up-urilor de IT, adică să luăm o tehnologie în fază incipientă. Asta ne-ar permite să folosim bani europeni și să atingem obiectivele globale europene în ceea ce privește emisiile de carbon”.

Nu ştiu dacă să mă umfle râsul sau plânsul. Suntem în România, ţara în care se fură şina de cale ferată pentru s e vinde ca „fer” vechi la REMAT. Se fură contactorii, că sunt din „haur”. Şi, prin grija tuturor curvelor (indiferent de sex) numite politic la şefia CFR, întreprinderea este în faliment profund. Nu avem şine de tren, trenurile, câte mai există, merg mai prost şi mai nesigur ca pe vremea trenurilor cu aburi, avem întârzieri la orar cât toată planeta la un loc, dar vrem să fim „early-adopters” şi să testăm trenuri cu hidrogen.

Bun, ia să „gugălim” să vedem ce putem afla despre aceste trenuri pe bază de combustibilul hidrogen? Şi aflăm că sunt şi vor rămâne de nișă – aşa un fel de drulă de basculă eco-hipsteristică. Băşini declarative.

Că, deși sunt ecologice și silențioase, sunt mult mai scumpe decât trenurile electrice. În plus, hidrogenul ocupă un volum mult mai mare decât dieselul și, prin urmare, un tren pe hidrogen nu are o autonomie mare și nici nu e fezabil pentru viteze de peste 140 km/h.

Prin urmare: sunt mai scumpe şi au autonomie mai mică – deci au costuri de exploatare mult mai mari. Prin urmare, de banii Coanei Europa, ministrul ne propune o tehnologie de nişă, mică viteză, scumpă şi voluminoasă şi, ca bonus, pe bază de hidrogen care are prostul obicei de a putea exploda – că e instabil, cam la fel ca oxigenul din ultimele secţii de ATI care au pierit în incendii. Tot sub ministru "pluserist"...

Dar sunt ecologice, nu ca energia electrică, nu întrebaţi de ce... E timpul să investim şi în eco-hipstereli după ani de ne-investiţii. Să mai stăm vreo 30 de ani să aşteptăm vreo îmbunătăţire şi în transportul pe calea ferată.

Poate ar fi mai interesant ca, în loc de vorbe, de care suntem sătui, ministrul să încerce să testeze nişte şine noi de cale ferată, ceva terasamente noi, material rulant modern, nişte investiţii de reabilitare şi readucere măcar în parametrii de acum mai bine de 30 de ani a reţelei de căi ferate lăsate în paragină de halitorii cu polonicul care s-au perindat pe la guvernări?!

Cred că, la câte băşini declarative se lansează de către politicieni, am putea încerca trenuri care funcţionează cu hidrogen sulfurat. Că avem producţie căcălău.

Şi, gata!

Adauga comentariu