Brânza USTUNOIE de la Zagra – un produs tradițional pe care nu-l găsești în comerț! Simpla rețetă de păstrare, fără conservanți și fără... congelator

Unul dintre produsele de bază ale populației din Bistrița-Năsăud este brânza. Indiferent de forma în care este servit, acest produs este nelipsit de pe masa familiilor, în special în cele din zona rurală a județului, având din ce în ce mai multă căutare și în mediul urban.

Oferta comercială este una destul de mare și cuprinzătoare, produsele lactate beneficiind de standuri întregi într-un supermarket. De la cașul propriu-zis până la diferitele sortimente de brânză, aceste produse se bucură de succes. În Bistrița-Năsăud există 10 rețete tradiționale înregistrate ca atare, preparate în cel puțin două firme de profil. Carmolact și RomFulda se pot lăuda cu astfel de produse, de la kefir, iaurt, smântână sau brânză topită, până la renumitele cașcavaluri regăsite în toată țara.

Cu toate acestea, există produse lactate tradiționale pe care nu le găsim și nici nu le vom găsi prea repede pe rafturile magazinelor, din considerente de... păstrare. Brânza ustunoie este un astfel de exemplu, acest produs fiind unul tradițional „pur-sânge”, o brânză „iute”, regăsită numai la stâne sau la ciobanii care ies la târgurile locale.

Brânza ustunoie este un produs cunoscut pe văile din jurul Năsăudului, în special în zona Zagrei. Acest produs este preparat de ciobani chiar la stână sau la domiciliul acestora. Se face în special din caș de oaie frământat, sau „bătut” – așa cum spun ciobanii, în amestec cu sare. Tot acest amestec este introdus „îndesat bine” în bărbințe (recipient special din lemn, asemănător unor butoaie) și închis ermetic, fiind depozitat în beciurile gospodăriilor, sau chiar îngropate. În astfel de condiții, brânza ustunoie rezultată poate fi păstrată chiar și un an de zile, fără a fi nevoie de conservanți sau congelatoare.

Un astfel de cioban este și Ștefan, un zăgrean de 26 de ani, căsătorit, tatăl unei fetițe de doi anișori. Primăvara își începe transhumanța în munții din județ, pășunând cu cele 600 de oi în special în zona Anieșului, dar și pe pășunile din Livezile. Toamna revine la Zagra, dar munca lui continuă, căci nu știe ce înseamnă conceptul de „timp liber”.

Ștefan, împreună cu familia sa, merge prin târguri cu brânza ustunoie, dar și cu alte sortimente de brânză făcute acasă, în familie. O altă specialitate a la Zagra pe care Ștefan o duce la târgurile din Beclean și Dej este batonul de brânză frământată amestec, tot un fel de ustunoie, dar mai „lesne”, făcută din caș de oaie și de vacă și care nu este așa de iute precum celebra ustunoie.

Meseria de cioban este una pe cale de dispariție, condițiile de muncă și lipsa timpului liber fiind neatractive în rândul tineretului, obișnuit în era tehnologică și aproape de influențele modernismului urban. Tineri ca Ștefan își preiau obiceiurile și tradițiile din familie și încă mai speră să le poată transmite mai departe.

Adauga comentariu