Alexandru Petria : Suntem fiecare pe cont propriu, din păcate, fiindcă sentimentul de solidaritate a fost distrus sistematic

Alexandru Petria a publicat în 2020  volumul „Timpuri virale. Gânduri pe contrasens”, la editura Alexandria Publishing House. În cuprinsul cărții, autorul își asumă o poziție extrem de critică față de măsurile luate de autorități în privința pandemiei cu Covid-19. Contestă măsurile de carantinare, consideră ineficient portul măștii și afirmă că acțiunile autorităților distrug economiile statelor, împingând lumea spre sărăcie.

 PETRIA  este genul de scriitor care nu agreează jumătățile de măsură, preferă să spună fix ceea ce gândește, fără să-i pese prea mult dacă discursul său place, contrariază sau trezește stupoare. Ține la părerile sale, fără rabat. Ești de acord sau nu cu el, dar nu-i poți nega sinceritatea și remarca pasiunea cu care-și apără ideile.

 

Instigare la citit, Alexandru Petria, încotro lumea, că, după cartea ta, intrăm în faza de Apocalipsă, una a gândirii, cu siguranță. Murim sau trăim, Oracolule?

- Prietene, suntem într-o fază în care se confundă realizările tehnice cu progresul, ceea ce e o greșeală. De fapt, ca oameni, involuăm. Piere curajul, temeritatea, capacitatea de luptă cu necunoscutul, lăsând loc comodității, unei supușenii exagerate față de factorii care ne influențează viața, statali sau de la alte niveluri inferioare.

Nu știu dacă ne apropiem de-o apocalipsă a gândirii, cum zici mai în glumă ori mai în serios, oricum nu stăm bine, este vizibilă o delegare a gândirii. Mulți acceptă, fără crâcnire, gândirea unor centre de autoritate ca pe propria lor gândire, fără să mai zăbovească în analize, să se îndoiască de adevărul oficial. Repetă papagalicește textele livrate, chiar cu fanatism. E un semn clar de degenerare. N-o să murim, dar n-o să mai trăim cum am fost obișnuiți.

Ghidușia cu oracolul e un semn că nu te-a părăsit umorul și în aceste vremuri care au luat-o pe arătură...

 

Scrie un confrate că Petria, cu ”Timpuri virale”, ne duce direct în peștera lui Platon, deși eu cred că e vorba de Labirintul Minotaurului. Cum ne descurcăm, Petria, prin labirint?

 

Suntem fiecare pe cont propriu, din păcate, fiindcă sentimentul de solidaritate a fost distrus sistematic. Omenirea s-a golit de suflet. E cam pe logica scapă cine poate, până o mare zdruncinătură a istoriei o să ne împingă să reclădim forța acțiunilor colective. S-ar putea ca povestea aceasta cu Covid- 19, întinsă exagerat, să ne ducă spre așa ceva, dacă și când se va demonstra că guvernele au acționat prostește, iar vinovații pentru carantinările forțate și distrugerea economiilor o să fie judecați de un tribunal precum cel de la Nürnberg, cu naziștii.

 

 

Cât de utili vom mai fi statului român sau celui globalist după ce ne dăm jos masca, ne dezinfectăm disciplinați și ne vaccinăm cu bucuria animalului de la zoo ieșit din cușcă?

 

Ei... Utili suntem totdeauna, dacă acceptăm toate, pe nemestecate. Despre vaccin - să-l facă oricine vrea, pe mine să mă lase în pace. Am văzut cu ani în urmă cum cineva apropiat era să moară de la un vaccin antigripal, așa că nu servesc.

Orbi, orbi, maestre, dar instigi la rezistență și la revoltă. Urmează o perioadă de anarhie sau o eră a dignistismului?

Nu instig la nimic. Afirm că omul e dator să ia ce i se cuvine. Prin mijloacele pe care le are la îndemână. Globalizarea și-a arătat fundătura. Poate o să fie și ceva anarhie, ceea ce nu e neapărat un lucru rău, dacă de pe urma ei lumea se reașează mai rațional, în beneficiul maselor, nu a unei mâini de oameni, cum e acum. Nu e locul să vorbesc despre dignitism, cine e interesat de teoria mea politică are ocazia să citească despre ea în volumul „Cum văd lumea”. Țin să subliniez doar că avem nevoie urgent de-o abordare suveranistă în relația cu celelalte state.

 

„Cred în primatul adevărului, cât e el de neconvenabil, pe alocuri penibil”, zici Maestre, dar în era asta mai e loc de adevăr și pe ce loc stă acesta?

 

Este. Numai să-l știm înțelege, suporta și converti în beneficiul societății. Rămâne să-l găsim și în spatele aparențelor, și în noi.

Ce urmează și încotro, Alexandru Petria?

Mă apuc de scris o nouă carte. Dar prefer să nu dau detalii. Și intenționez să public o antologie din poeziile mele. Despre restul, cum o da Dumnezeu...

 

Adauga comentariu