Unde a dispărut averea sindicală bistrițeană? Istorie obligatorie și cu personaje politice importante

Povestea patrimoniului sindical din judeţul Bistriţa-Năsăud este una cât se poate de ciudată şi de sinuoasă, mirosul de cod penal fiind cât se poate de impregnat în pereţii imobilelor ce au aparţinut cândva marii averi sindicale. O avere uriaşă dacă stăm să ne gândim la hotelurile şi vilele de vacanţă din oraşul-staţiune Sângeorz-Băi, apartamentele de locuit de pe raza municipiului Bistriţa, casa de oaspeţi a defunctei UGSR (Uniunea Generală a Sindicatelor din România). La toate acestea, dispărută de pe harta sindicală – Casa de Cultură din Piaţa Mihai Eminescu, bijuteria coroanei.

Casa de oaspeți a UGSR ”plecată” în PDSR

La data de 22 Decembrie 1989, patrimoniul sindical bistriţean bine garnisit aparţinea Uniunii Generale a Sindicatelor din România, filiala Bistriţa-Năsăud. Căderea regimului comunist va avea drept rezultat „dispariţia” UGSR şi apariţia unor centrale sindicale cu iz democratic şi care s-au dovedit a fi rampa de lansare a foarte multor lideri sindicali spre orizonturi roşii şi portocalii, asta în funcţie de afilierea politică. Altfel, cel mai sindicalizat partid a fost, pe rând, PDSR-ul lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase dar şi actualul PSD, deşi, aici, ponderea sindicaliştilor fiind una extrem de redusă.
 

În Bistriţa-Năsăud, cele mai cunscute nume care s-au impus în politica sindicală sunt Adolf Bloos decedat, fost preşedinte al CNSLR-Frăţia, Ioan Benţa, Carol Ghelner, ex-vicepreşedinţi, Doru Hodoş, ex-preşedinte Cartel Alfa, Viorel Viţelariu, lider Sanitas şi actual şef la CNSLR-Frăţia, Silviu Nan, fost lider BNS, pensionat, Adina Ratiu, actual lider BNS.

Pasul 1: Casa de oaspeţi a UGSR

Este unul din primele imobile care au revenit CNSLR-Frăţia după Decembrie 1989. Mai precis e vorba de sentinţa cu numărul 782 pronunţată în dosarul 732/1990 de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti. Această decizie conferea în 1990 personalitate juridică Conferderaţiei Sindicatelor din România, în temeiul căreia C.N.S.R.L. Frăţia s-a declarat “succesorul universal al patrimoniului fostului U.G.S.R.”, deşi nu era unica confederaţie sindicală rezultată din dezmembrarea fostei Uniuni. Primul scandal între sindicate va izbucni după ce liderii CNSLR-Frăţia vor vinde casa de oaspeţi a defunctei UGSR către SC Agraria SRL Bistriţa contra sumei de 31.500 de mărci germane, aşa cum reiese şi din Decizia nr. 6005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 2.11.2004: „să se dispună prin încheiere înfiinţarea unei popriri asiguratorii asupra conturilor pârâtei de rândul 2, terţ poprit, pentru echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 31.500 mărci germane, pe care pârâta de rândul 1 le-o datorează în urma vânzării imobilului în litigiu, proprietate comună, urmând ca această poprire să fie radiată prin sentinţă”. Potrivit unor documente oficiale, casa de oaspeţi a făcut parte din patrimoniul fostei UGSR, trebuind să fie  administrat în comun de către cele patru confederaţii reprezentative care au semnat un acord şi au înfiinţat o asociaţie în acest scop, Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România în următoarele cote: CNSRL Frăţia – 37%; CNS Cartel ALFA – 28%; BNS – 17,5%; CSDR – 17,5%; contractul de vânzare-cumpărare încheiat între CNSRL Frăţia şi UJSL Bistriţa Năsăud, în calitate de vânzătoare şi  SC A.R. SRL Bistriţa, în calitate de cumpărătoare, a fost încheiat fără acordul celorlalte părţi, se mai arată în decizia ÎCCJ.

În Casa de Oaspeți a defunctului UGSR a funcționat și un bar cu program de streap-tease

Dan Tanko mai rămâne în istorie și pentru un așa-zis scandal politic din anul 2002 și, despre care, presa de atunci a relatat cu lux de amănunte: În februarie 2002, mai précis pe 7 februarie, fostul subprefect Viorel Pupeză, șeful PDSR de atunci și apropiat al lui Octav Cosmâncă, mâna de fier a Cabinetului Năstase, așadar, Pupeză devenea prefectul județului Bistrița-Năsăud. El lua locul lui Grigore Rusu, maior în fosta Securitate, pensionat, lider al micuțului PSDR, partid de unde a plecat și Radu Moldovan și a ajuns în PDSR după fuziune, prefect al BN din 2000.  Atunci, Grigore Rusu a adus grave acuzații în fața lui Octav Cosmâncă dar și a celorlalți lideri PDSR convocați în sala de ședințe a Palatului Administrativ  la numirea lui Pupeza ca prefect. Nici mai mult, nici mai puțin, Rusu a spus următoarele: ”Nu mă deranjează că m-au schimbat din funcție, ci maniera în care au făcut-o! În structura de conducere a PSD Bistrița există o persoana care a dus femei în Turcia. Există mai multe persoane implicate în traficul de carne vie. Ministrul Administrației Publice, Octav Cozmâncă, încearcă să-l propulseze în fruntea PSD Bistrița pe acest Viorel Pupeză, care a fost șef de cabinet la Poliana Cristescu, iar Cozmâncă la cabinetul lui Nicu Ceausescu. Despre Daniel Tanko nici nu vă confirm, nici nu vă infirm implicarea in acest trafic. (…) Ce mi s-a intamplat mie li se poate întâmpla și altora, să fie schimbati cu comunistii. Este jocul lui Cozmanca. Imi pare rau ca Adrian Nastase, pentru care am un respect deosebit, nu stie ce se intampla in jurul lui. Am fost mâncat de propriii mei frați”.

Pe scurt: Casa de oaspeți va fi câștigată în instanță de CNSLR-Frăția pe data de 2 noiembrie 2004, adică după zece ani. Acum ea este doar o clădire unde sunt închiriate spații.

Pasul 2:Casa de Cultură a Sindicatelor și EMI Corporation

Potrivit volumului „Casa de Cultură a Sindicatelor” scris de Augustin Pădurean şi Alexandru Câţcăuan, noua Casa de cultura a sindicatelor trebuia să fie obiectivul central al unui complex cultural pentru care s-au demolat 173 de case. Proiectul, realizat de specialiştii Institutului de Proiectări Bistrita, Emil Leferman, Nicolae Taşcă, Eugen Costache şi Ioan Gătej, prevedea: o sala de spectacole cu 825 de locuri şi o scena adaptabilă teatrului italian sau elisabetan, o sală modernă de balet, o sală de sport, săli pentru diverse activităţi de club, pentru pictură şi sculptură, bibliotecă, cine-club şi expoziţii, un teatru şi un cinematograf în aer liber, o grădină suspendată în suprafaţă de 7000 mp şi parcare inferioară.

Bani pentru Uniune. Bloos a vorbit despre acest lucru înainte de a muri

Acestea sunt o parte din fapte, mai precis cele care fac referire la imobilul din spatele Casei de Cultură a Sindicatelor situată pe strada Alexandru Odobescu. După cum era de aşteptat, celelalte confederaţii sindicale şi-au cerut partea din vânzarea casei de protocol, dar se pare că nu au văzut prea mare lucru.

La scurt timp după vânzarea casei de protocol către SC Agraria srl, CNSLR-Frăţia se va muta în imobilul situat în Piaţa Mihai Eminescu. Din start trebuie spus un singur lucru: ceea ce ar fi trebuit să fie casa de cultură a sindicatelor era un imobil terminat pe jumătate.
 

Pe data de 19 octombrie 1994 între CNSLR-Frăţia şi Consiliul Judeţean se încheie un protocol în urma căruia sindicatele vând Consiliului Judeţean etajul doi şi trei contra sumei de 300 de milioane de lei: „Consiliul judeţean Bistriţa-Năsăud a fost chemat în judecată pentru partea de imobil nou, înstrăinată acestuia, însă această înstrăinare a fost făcută cu acordul reclamantei iar scopul acesteia a fost obţinerea de fonduri pentru finalizarea investiţiei şi care au fost efectiv plătite pentru lucrările de finisare. Protocolul intervenit la 19 octombrie 1994 consemnează avizul reclamantei la înstrăinarea cotei de 1/21 părţi din clădire dar în rest este nul, el nefiind autorizat conform Statutului amintit de nici un for superior, astfel că nu poate fi invocat”, se arată în decizia ICCJ dată după zece ani de procese între CNSLR-Frăţia şi Cartel Alfa.
 

Preşedintele de atunci a CNSLR-Frăţia BN, Adolf Bloos, decedat la această dată, a dat următoarea explicaţie: „Cine nu ştie ce vremuri au fost, îi este uşor să vorbească. Am preluat un imobil pe care nimeni nu avea bani să-l termine. Acum se uită toate aceste lucruri. A trebuit să vindem etajul doi şi trei Consiliului Judeţean, iar cele 300 de milioane au fost folosite, până la ultimul leuţ, pentru a mai face ici şi colo unde lucrări pentru interioare, dar şi pentru a închide unele părţi ale construcţiei”, îşi amintea Bloos.
 

Misterul vânzării respectivelor spaţii diferitelor firme nu este deloc un mister: Bloos a mai spus că deşi a ofertat în repetate rânduri municipalitatea pentru prelua spaţiile din imobil, niciunul din primarii care s-au perindat pe fotoliul situat în Piaţa Centrală nr. 6 nu s-a arătat interesat de această propunere.
Dincolo de cuvintele care nu pot explica unde s-au dus banii încasaţi din vânzarea unor spaţii, stă un lucru cât se poate de sigur: orice fel de vânzare care a fost făcută de liderii CNSLR-Frăţia, ea a trebuit să aibă, să fie vizată de şefii de la Bucureşti, indiferent dacă aceştia s-au chemat Miron Mitrea, Pavel Tudoran şi Marius Petcu. Toţi au ştiut la vremea lor de vânzarea respectivelor spaţii, absolut toţi.
 

Numai departe vreau să mai povestesc un episod pe care îl ştiu foarte bine: în luna octombrie 1995, CNSLR-Frăţia BN trimitea la Bucureşti suma de 1,5 miliarde de lei, bani care vor salva confederaţia de la „pieire”. Vă asigur că este un episod cât se poate de real. Banii au provenit, desigur, din vânzarea unor spaţii din imobilul situat în piaţa Mihai Eminescu.

Un raport de expertiză

Conform raportului de expertiză întocmit în dosarul cu numărul 2324/1996 de la Tribunalul Bistriţa, proprietarii tabulari ai imobilului situat în Piaţa Mihai Eminescu erau următorii: SC Fapa SRL şi Ceuca Maria cu 62,36mp, SC EMI Corporation Serv SRL cu 418,611 mp, Consiliul Judetean Bistriţa-Năsăud 1033,1 mp, SC Romelmar Com SRL 94,70 mp, SC Bingo Club SA Bistriţa cu 2574,63 mp, restul suprafeţei fiind deţinută de CNSLR Frăţia. Reamintim faptul că este vorba de aproape 10 mii de mp. Aceeaşi expertiză calcula la suma de peste 37 de miliarde de lei vechi valoarea respectivului imobil, în timp ce spaţiile deţinute de CNSLR-Frăţia valorau la începutul anului 2000, adică în urmă cu 20 ani peste 11 miliarde de lei.

Despre SC EMI Corporation Serv SRL vom mai vorbi...

Comentarii

Vizitator

07.09.2019 14:53

Dupa cum se stie,   Casa de cultura a sindicatelor din Piata Eminescu trebuia sa fie obiectivul central al unui complex cultural pentru care inainte de 1989 s-au demolat 173 de case. Proiectul, realizat de Institutul de Proiectari Bistrita, prevedea: o sala de spectacole cu 825 de locuri si o scena adaptabila teatrului italian sau elisabetan, o sala moderna de balet, o sala de sport, sali pentru diverse activitati de club, pentru pictura si sculptura, biblioteca, cine-club si expozitii, un teatru si un cinematograf in aer liber, o gradina suspendata in suprafata de 7000 mp si parcare inferioara, toate aflate intr-un stadiu inaintat de constructie. Intre timp, cladirea  Casei de Cultura a Sindicatelor, ajunsese in proprietatea lui Gelu Dragan, patronul EMI-Corporation. Prin anul 2013 acesta dorea sa deschida un  Mall, însă fără a avea la mână nici măcar un document de autorizare. Primăria Bistrița s-a autosesizat și a trimis mai multe echipe care să verifice legalitatea acestui demers. În primă fază s-a aplicat o amendă în valoare de 10.000 de lei, dar lucrările NU au fost oprite, iar pe fir a intervenit Poliția Municipiului care ulterior a întocmit un dosar penal în acest caz. Când a văzut că se îngroașă gluma, Drăgan a sistat lucrările si chiar a oferit cladirea spre vanzare , insa primarul Cretu spunea atunci ca primaria Bistrita nu este interesata de oferta. Nici Consiliul Judetean nu a manifestat interes pentru acest spatiu cultural generos. A preferat sa reabiliteze fostul Cinema Dacia, transformandu-l intr-un fel de "Camin Cultural" pentru spectacole folclorice. 

Adauga comentariu