”Școala de fetițe din Năsăud” - Documente și fotografii din fondul Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud

Șefa Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud, dr. Cornelia Vlașin, lucrează cu folos și mai scoate din ”lada” cu atât de multe documente ale instituției pe care o conduce, amintiri din înscrisuri oficiale sau ale unor persoane particulare.

Așadar, vă reamintesc că am citit mai multe scrisori venite tocmai din Statele Unite ale Americii de la imigranți plecați din Rebrișoara, Feldru sau Mintiu în primele decenii ale secolului trecut, după care am văzut cum era reflectată Sărbătoarea Învierii în presa interbelică bistrițeană, sau ce scriau bistrițenii în urmă cu 70-80 de ani, ACUM , Cornelia Vlașin vine cu o poveste dinaintea Marelului Război despre  fundațiile private din zona Năsăudulu

Dr. Cornelia Vlașin: ”În multe privințe, zona năsăudeană a fost privilegiată prin baza materială școlară creată de Imperiul Habsburgic, odată cu organizarea Regimentului românesc II de graniță. Tradiție continuată și după desființarea acestuia, când urmașii grănicerilor au continuat să susțină învățământul. O dimensiune care nu a fost singulară a fost crearea unor fundații private, alimentate din donații ale unor oameni ai locului.

Se poate aprecia că scopul acestor instituții era în primul rând de a oferi sprijin material tinerilor dornici la învățătura. Pentru a beneficia de sumele aflate în conturile fundației, trebuiau îndeplinite anumite condiții prevăzute în actele testamentare care reglementau funcționarea organizației.
Începem prezentarea cu „Fundația Anastasia Lazăr”, deoarece la sfr.sec. al XIX-lea era un fapt mai rar ca o femeie să-și lase averea pentru îmbunătățirea condiției fetelor.

Fundația a fost înființată de către Anastasia Vintilă, născută Lazăr, prin testamentul acesteia, datat 1896. În actul testamentar, întocmit în fața oficialităților din Năsăud, fondatoarea , femeie simplă, își afirma dorința ca întreaga ei avere „mișcătoare și nemișcătoare” ce va rămâne după moartea ei să fie a fiicei sale, Paraschiva, iar dacă aceasta „ar muri înainte de a se mărita ori după aceea, dar fără a rămâne copii de dânsa are să o folosească bărbatul ei cât va trăi, iar după moartea lui să treacă …în favoarea Școlii de fetițe din Năsăud.”

Anastasia Lazăr a murit în același an, la scurt timp a decedat și fiica ei, astfel că fundația a fost preluată spre administrare de către Fondurile de la Năsăud. Capitalul fundamental al acestei fundații se ridica in 1903 la 3400 de coroane. Sumele capitalizate erau folosite pentru achizițonarea de cărți rechizite și acordare de premii la sfârșitul anului școlar (10 coroane) pentru elevele Școlii de fete din Năsăud.

 

Adauga comentariu