România, în bucla sărăciei

Se împlinesc patru ani de la adoptarea de către unul dintre Guvernele Victor Viorel Ponta a celei mai importante agende globale, Agenda 2030, şi a celor 17 Obiectivele de Dezvoltare Durabilă. Din păcate, conform unor date statistice citate de cotidianul Adevărul, România este departe de a-şi fi atins ţintele propuse chiar şi pentru 2020, iar cele pentru 2030 par de nerealizat.

Deşi România şi-a asumat ţinte ambiţioase, conform raportului „Inegalităţile din România”, realizat de World Vision în 2019 şi făcut public luni, 7 octombrie, datele statistice din teren arată o realitate complet diferită.

Au fost analizate trei dintre cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă pentru a vedea ce şi-a propus ţara noastră şi ce relevă, de fapt, datele statistice actuale. 

1. Fără sărăcie. Unul dintre principalele obiective din strategie este eradicarea sărăciei extreme pentru toţi cetăţenii până în 2030 şi reducerea cu cel puţin jumătate a numărului de cetăţeni care trăiesc în sărăcie relativă.

În realitate: Ratele sărăciei şi inegalităţii se menţin foarte ridicate în România, care trăieşte în continuare un paradox al inegalităţii sociale şi al sărăciei, deşi creşterea economică a ţării se menţine peste media Uniunii Europene. Conform ediţiei din 2019 a Semestrului European, unul din trei români este expus în continuare riscului de sărăcie şi excluziune socială. România are cea mai mare rată de sărăcie a persoanelor încadrate în muncă din UE (17,4%)

2. Educaţie de calitate. Până în 2030, România şi-a propus reducerea ratei de părăsire timpurie a sistemului educaţional.

În realitate: Atingând valoarea de 16,4% în 2019, rata persoanelor (cu vârsta cuprinsă între 18 şi 24 de ani) care au părăsit timpuriu sistemul de învăţământ şi de formare profesională rămâne una dintre cele mai ridicate din UE. În zonele rurale, rata este de 27,1%, iar în rândul populaţiei rome de 77%. 38,7% dintre copiii cu vârsta de până la 15 ani sunt analfabeţi funcţional.

3. Inegalităţi reduse. Adoptarea politicilor, în special fiscale, salariale şi de protecţie socială, în scopul reducerii progresive a inegalităţilor, respectiv a proporţiei grupurilor dezavantajate.

În realitate: Nivelul sărăciei şi al excluziunii sociale din zonele rurale este mai mare de două ori faţă de cel din oraşe.  Zona rurală şi copiii se numără în continuare printre grupurile defavorizate, deoarece unul din doi copii români se confruntă cu riscul de sărăcie. România are cea mai mare pondere din UE a copiilor care trăiesc în sărăcie.

Şi care ar fi mirarea cu privire la aceste date statistice?

România este țara cu cei mai nerușinat de bogați politicieni şi funcţionari publici. Fie că se declară de stânga, dreapta, centru stânga care nu ştie ce face dreapta. Ştie foarte bine şi „stânga” ce face „dreapta” şi, veceversa: FURĂ. În orice clasament al devalizatorilor, devalizatorii de „stânga” îi surclasează și îi lasă “în sărăcie” pe cei de “dreapta” – dar numai când sunt la guvernare. Când aceasta basculează, plâng în vile cei de „stânga”. Căci ce mi-e “stânga”, ce mi-e “dreapta” politică din România, decât parte a sistemului ticăloșit care se spală cu reciprocitate să pară că este curat? Hoții dovediți, împreună cu familiile și clientela lor ne bagă mâna în buzunare în timp ce ne zâmbesc liniștitor de la tembelizor și recită propagandă despre laptele și mierea care le curge lor prin buzunare ca și cum ne-ar curge nouă – propagandă livrată de către departamentele lor de comunicare: “reparăm ceea ce s-a stricat”, “înainte era rău, acuma e bine”, “scârț-scarț va fi bine doar de marți” (doar să ne ajutaţi să ne căţărăm fundurile puturoase în jilţurile Puterii), “vom face, vom drege, vom da, analizăm posibilitatea”. Majoritatea s-au dovedit a fi niște penali aduși în fruntea bucatelor în primul rând de către lipsa de informare, entuziasmul sau chiar indiferența crasă a celor care apoi, după ce carul zace rupt în mijlocul druimului, se declară “scârbiți” de politică, de clasa politică șamd. Românii rămân cu “scârba” și cu mâna hoților, numiți impropriu guvernare (stânga, dreapta, tot un drac), adânc înfiptă în buzunare.

Adauga comentariu