Povestea unui tânăr preot năsăudean care slujește PRO-BONO în Olanda: CĂLIN POP – sfințenia din omul care lucrează în schimburi, iar duminica îmbracă veșmintele preoțești (FOTO)

Are 35 de ani, este de loc din Năsăud și a plecat din țară în urmă cu patru ani și jumătate. Nu are o poveste tristă, dar ochii se umezesc când îi asculți vorbele. Lucrează în schimburi, într-un depozit, iar duminica face și o mie de kilometri pentru a se alătura enoriașilor. Nu are salariu de preot, nu percepe taxe pentru botez, cununie sau înmormântare și este prezent lângă cei care-i cer ajutorul, indiferent de distanță sau moment.

Călin Pop este un năsăudean desprins din poveștile țăranului român: vesel, harnic și săritor, cu mare iubire de Dumnezeu și cele sfinte. Când spunem MARE iubitor de Dumnezeu, așa și este, fără fățărnicie și fără ipocrizie, iar dacă mai punem la socoteală faptul că slujește ortodoxia într-o țară regină a libertinismului, atunci provocarea este și mai mare.

A absolvit Seminarul Teologic Ortodox Român din Baia Mare, apoi Universitatea „1 Decembrie” din Alba Iulia. Până să ajungă să slujească în numele Domnului, Călin a urmat calea celor lumești și a muncit. La Năsăud a fost angajatul unei televiziuni locale, N1 TV, acolo unde a fost reporter, cameraman, editor și realizator de emisiuni.

Nici după ce a ales calea străinătății nu s-a dezis de muncă, ceea ce face inclusiv în acest moment. A început cu munca de jos, într-un depozit de cașcaval, acolo unde răzuia câte 25 de tone de cașcaval într-o zi. A lucrat și în construcții, iar acum lucrează într-un depozit de logistică, acolo unde încarcă tiruri în două schimburi.

De aici își pune pe masă binecuvântata pită, lui și familiei lui. Agurița Pop, preoteasa, are 34 de ani, iar în țară a fost profesoară. Și-a urmat soțul din prima clipă și i-a rămas alături. Timp de trei ani de zile, cei doi soți au stat departe de fiul lor, Luca, cel care în ianuarie va împlini 6 anișori. Odată cu stabilizarea lor în Olanda, cei doi soți și-au adus lângă ei și odrasla. Și Agurița, doamna preoteasă, lucrează în același depozit cu domn părinte, dar în schiburi diferite, astfel încât Luca să fie tot timpul măcar cu unul dintre părinți, dar nu a fost tot timpul așa...

„O iubesc pe preoteasă, îi pup tălpile! Înainte să ne stabilim în Tilburg stăteam în Amsterdam. Atunci ne-a fost foarte greu, mai ales că nu am avut copilul lângă noi. Atunci plăteam 1.600 de euro chirie, iar eu, dintr-un salariu, chiar dacă din construcții, nu puteam să susțint tot. Trebuia să lucreze și ea, iar doamna profesoară titulară se trezea de la 4 dimineața și mergea la spălat băi, apoi venea să-l ajute pe domn părinte să slujească și mai făcea și școală cu copiii de la biserică! Niciodată în acești trei ani nu a venit să-mi spună „auză măi popă, m-am c-am săturat..” Niciodată! Ea e sprijinul meu...” – s-a confesat părintele Călin.

Asta se întâmpla în urmă cu mai bine de un an. Acum, duminica este o zi specială pentru familia Pop. Părintele Călin și familia sa locuiesc Tilburg, dar slujește în două biserici aflate la mare distanță de căminul lor.

„Sunt singur preot care locuiește efectiv în Olanda. Mai sunt alți trei preoți care slujesc aici, dar locuiesc în Belgia. Eu slujesc la o biserică din Arnhem, la 200 de kilometri distanță de Tilburg, parohia „Sf. Vasile cel Mare”, dar și la o biserică aflată la 600 de kilometri, în Groningen, parohia „Sf. Apostol și Evanghelist Ioan”. Într-o duminică și o sărbătoare slujesc într-o biserică, iar în umrătoarea duminică și următoarea sărbătoare în cealaltă biserică. Pe săptămână fac peste 1.000 de kilomoteri numai pentru Biserică, dar e super! Bisericile sunt închiriate, slujesc la o biserică lutherană, plătesc 200 de euro chirie, per slujbă, iar la cealaltă, biserica este la mine în porbagaj, cu altar, cu icoane, cu cădelniță, cu tot ce trebuie. Mulțumesc lui Dumnezeu, e super ce se întâmplă și îmi place nespus!” – ne-a povestit părintele Călin.

Are și ajutoare, pe lângă doamna preoteasă, părintele Călin și-a îndreptat atenția către copii. Le-a făurit veșmite și sunt alături de el, în Sfântul Altar:

„Sunt implicat într-un proiect cu o școală românească și am vreo 30 de copii care îmi vin la biserică duminică de duminică. Îi îmbrac în veșmite, îi pun să mă ajute acolo în altar, fiecare cu cât și cu ce poate. În timpul slujbei stau pe niște scăunele pe care le-am postat în fața altarului, iar ei stau acolo cuminți, ca niște sfinți în icoane!”.

Olanda a fost țara în care nu au dorit să meargă preoții români pentru simplu fapt că nu există salariu de preot acolo. Acest „impediment” nu a contat pentru năsăudeanul nostru, Călin Pop a ales fără că clipească acest loc ca parohie. Trebuie menționat că nu există nici taxe pentru diferitele momente în care este necesară prezența unui preot: botez, cununie, înmormântare, sau orice altă ocazie în care un preot este chemat. Orice cheltuială pentru buna desfășurare a slujbelor, înclusiv plata chiriilor, se realizează din donațiile enoriașilor, atunci când sunt, dacă sunt, câte sunt. Călin Pop ne povestește cum este chemat de enoriași în diferite momente grele pentru ei: la spital, pe un pat de moarte, sau chiar în pușcării:

„Acum mă pregătesc de serviciu. Intru la 15 și ies pe la 1 în noapte. Mă odihnesc puțin și apoi îmi duc copilul la școală. Dacă nu îmi sună telefonul, atunci reușesc să mă mai odihnesc. Am reușit ca la biserica de la Groningen să ajung de la 8-10 familii la peste 100. Acolo sunt mai mulți studenți, dar dincoace, la Arnhem, am pornit de la vreo 10 familii și am ajuns la peste 300. Ei bine, am o relație foarte strânsă cu majoritatea dintre aceștia și mă sună ori de câte ori au nevoie de duhovnic. Nu-i sună pe colegii mei din Belgia, mă sună pe mine, dar eu mă duc cu drag oriunde mă cheamă, la spital, acasă la ei, chiar și la pușcărie. Am avut aici un accident cu cinci români implicați, toți tineri. Au murit patru dintre ei, iar o domnișoară a scăpat cu viață. M-au chemat la spital și am vorbit cu ea, iar în aceste momente te trezești cu întrebări extrem de dificile: „auzi părinte, de ce ei au murit și eu nu?”, sau mergi la bolnavi de cancer, sau la părinții victimelor... Nu-i numa așa să fii preot...”

Nu i-a fost ușor năsăudeanului nici să-și aducă aproape enoriașii. Reticiența față de fețele bisericești este mult mai mare în exteriorul țării decât acasă. Călin Pop a preferat politica pașilor mărunți în acest sens:

„Aici, dacă te văd îmbrăcat în preot, se uită la tine ca la stafie, dar culmea, căci aici la tot pasul găsești câte o biserică, din păcate majoritatea sunt goale. Aici se vând biserici și se fac hoteluri, baruri sau chiar strep-teas-uri... E dureros... Aici nu merge cu săru-mânușițele, părinte... Când am venit în Olanda, am postat pe un grup de facebook faptul că sunt părintele Călin, cine are nevoie mă poate contacta, și am lăsat un număr de telefon... Nu pot exprima în cuvinte ce am putut citi! De la hoț nesăturat de furat în țară până la umplere de frigider... Eu le-am cerut, în schimb, prietenia celor care mă înjurau mai tare și am început să conversez cu ei. Cu unii am făcut un fel de pact, i-am chemat să mi se alăture și să vadă cum pun eu problema, din toate punctele de vedere. Mai mult de 30% dintre acei care mă înjurau sunt acum enoriași de bază în bisericile la care slujesc!”.

Acum, părintele Călin se laudă nu cu enoriași, ci cu o grămadă de prieteni: doctori, profesori, IT-ști, constructori sau studenți. Merge la fotbal cu ei, merge și la o bere. Preoția pentru Călin Pop este o vocație, un har, nu un job. Job-ul îl are la depozit, acolo unde își respectă locul de muncă. Comunitatea și spijinul acordat acesteia este serul vital pe care năsăudeanul îl primește și chiar este dependent de el. Povestea omului cu har dumnezeiesc izvorât pe plaiurile năsăudene este mai lungă. Fiecare pas pe care Călin Pop în face este o aventură, una în care Dumnezeu îi este partener.

L-am întrebat pe omul Călin Pop dacă crede în minuni, iar răspunsul lui îi împărtășim cu dumneavoastră:

„Oare cea mai mare minune, nu este că ne lasă Dumnezeu să ne trezim în fiecare dimineață, să ne strângem soția și copiii în brațe, să ne bucurăm de părinți și de cei dragi?! Încă o zi și încă o zi! Ce minune este mai mare? Și face asta tot din dragostea pentru noi! Poate în ziua aia dăm și noi o cană de apă, o farfurie cu mâncare, ștergem o lacrimă de pe fața unui întristat. Să ne poată mântui!”.

Părintele Călin are un scop bine țintit pentru enoriașii din Olanda: să construiască din temelie ceva românesc, de care să aibă parte toți:

„Visul meu... și mă rog la Bunul Dumnezeu să-mi dea putere... Vreau să fac o biserică românească, aici, să o construiesc din temelie, apoi să vin acasă, împăcat. Greu... dar nu mă las pe tânjală!”.

Vis-a-vis de reticiența față de preoți, părintele Călin are o vorbă și pentru această „dilemă”: „ Așa cum degetele de la mână nu sunt la fel, așa este și cu popii! Dar vă asigur ca sunt și mulți buni, dar nu ies în față. Cel mai important este să oferim, fără a aștepta ceva la schimb. Și mă refer la noi toți, nu numai la preoți”.

Povestea și poveștile cu părintele Călin pot continua. Ar fi multe de povestit, de la pățaniile acestuia pe autostrăzi și până la ruga pentru persoane de alte confesiuni. Toate fac parte din omul Călin Pop, călăuzit și vegheat de o lumină sfântă, una care-i dă putere și înțelepciune: dragostea!

 

 

Adauga comentariu