Popa Panglică – Ioan Pintea – exponent al periajului obedient! Biblioteca Județeană intră în era digitalizată cu osanale și tăieri de panglică

Cum știu unii să dea cu palma peste obrazul unui eveniment important chiar în propria casă, e greu de înțeles! Preotul Ioan Pintea, managerul Bibliotecii Județene „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud, a reușit un paradox rușinos la inaugurarea unui scaner de ultimă generație achiziționat de instituție.

Aparatul respectiv, care mai există în doar alte două biblioteci din țară, a costat 150.000 de lei, bani aprobați de Consiliul Județean. Scanerul este de tipul CopiBook – Open System și servește la copierea efectivă a unei cărți în format digital, carte care mai apoi este stocată în biblioteca virtuală găzduită de site-ul www.bjbn.ro.

Prezența acestui aparat vine să aducă realmente Biblioteca Județeană în era digitalizată pe deplin, căci instituția a făcut pași mulți și importanți până acum în acest sens. Modernismul a fost „pornit” încă din momentul mutării în noua locație, cea de pe strada Al. Odobescu nr.11, în fosta clădire a Băncii Naționale. Multe lucruri frumoase și interesante s-au făcut pe parcursul anilor aici, însă meteahna pupătorilor de icoane umane ridicate la ranguri celeste intră într-un contrast puternic cu aceste realizări.

Preotul Ioan Pintea, cu doar câteva minute înaintea „momentului” cu pricina, jos, la intrarea în Bibliotecă, spunea unui grup de jurnaliști că va fi un eveniment „special”, ieșit din tipare... Când colo... ce să vezi?! O „magnifică” tăiere de... panglică!

Oameni buni, chiar nu putem trece de aceste momente jenante? Pâinea și sarea unde erau, domnule Pintea? O bucată de tricolor a fost hărțuit din nou prin spânzurare între tocurile unei uși:

Nu suntem închiși la minte, iar aceste „situații” pot fi trecute cu vederea, înțelegem și noi niște reminiscențe... Dar ce-a urmat a „sfințit” momentul de penibilitate:

Această bibliotecă digitală, v-o spun cu sinceritate, era cu neputință dacă nu aveam un om foarte generos! Și un om foarte responsabil! Domnul președinte Emil Radu Moldovan! El trebuie aplaudat (n.r. – urmează un ropot de aplauze din partea audienței)... datorită lui avem această bibliotecă digitală. Tot ce am cerut, ni s-a dat! Ce am cerut? Banii! Și ni s-a dat!” – a subliniat Pintea nu o dată, nici de două ori, ci de trei ori în mai puțin de o jumătate de oră!

Îi reamintim managerului Bibliotecii, Ioan Pintea, faptul că Emil Radu Moldovan este președintele unui Consiliu Județean, instituție care este ordonatoare principală de credite inclusiv pentru Biblioteca Județeană, deci este absolut normal ca președintele de CJ să semneze un virament, fie el chiar și intern. Radu Moldovan nu a dat acei bani din buzunarul propriu sau din conturile personale ale propriei familii! Poate că este generos atunci când face acte de caritate în nume propriu și personal, dar când aprobă o anumită sumă de bani pentru o investiție indiferent de amploarea acesteia, se numește NORMALITATE, eventual responsabilitate.

Chiar președintele „în cauză” a simțit momentul puțin penibil și a ținut să comenteze scurt, următoarele: „Asta este datoria noastră, de a găsi soluții...” – a spus Radu Moldovan referindu-se la faptul că a căutat soluții de finanțare a scanerului cu pricina. Ceea ce a subliniat președintele în plinătatea propriei „modestii” a fost pluralul, „datoria noastră” fiind făcută o trimitere la întreg aparatul executiv al CJ, nu că i-ar fi displăcut osanalele „părintelui”.

Este adevărat că un președinte implicat merită aplauze. Radu Moldovan s-a făcut remarcat prin această calitate de om gospodar, exemple sunt multe! Nici un președinte de CJ nu a găsit atâtea variante de finanțare pentru diverse investiții benefice populației acestui județ. Toate acestea sunt de fapt atribuții cuprinse în fișa postului unui președinte de CJ. Dacă foștii președinți nu au reușit mare brânză, ei trebuie să poarte povara impotenței. Acum, în normalitate, ridicăm osanale către un anume „etaj doi” dintr-o clădire... Apopos, părinte Pintea, în fișa postului de manager de instituție subordonată CJ-ului există și paragraful pupincuristului?!

Un simplu mulțumesc, o strângere de mână în fața camerelor și o poziție demnă ar fi fost suficiente. Probabil lui Răducu îi plac perierile și limbile obsesive, dar parcă mai mare este extazul celor care se înjosesc. Să „inaugurezi” un element al tehnicii moderne printr-o meteahnă  veche, prăfuită și derizorie precum tăierea de panglici, ăsta da paradox al unui locaș cultural!

Adauga comentariu