"DanBarn-am cum m-am îmbogăţit pe seama amărâţilor din România" declară, în ședință de partid: „Dacă intrăm acum la guvernare validăm PNL, înseamnă pentru ei raiul pe pământ”

„Prefer să rămână Guvernul Dăncilă încă trei luni decât să se întoarcă din nou PSD vioara întâi”. O afirmaţie corectă. Cum corectă este şi analiza post-factum făcută de Barna în faţa colegilor, după cum reiese din înregistrile făcute publice de Rise Project:

“Fie mai păstrăm guvernul Dăncilă două-trei luni și ajungem la alegeri anticipate și după aia 10 ani de zile scăpăm de PSD pentru că vine o guvernare stabilă, PSD nu o să mai aibă timp să se refacă, fie punem un guvern care nu are nicio pârghie. Gândiți-vă cu Orban, Ponta și Tăriceanu vor face mișto de ei și se va crea o frustrare în societate: uite, i-am pus pe ăștia , i-a pus Iohannis pe ai lui și nu s-a schimbat nimic. Și o să vină din nou PSD cu un program de guvernare și o să ne trezim peste un an că suntem iar în situația penibilă să discutăm despre un PSD la 30%. Pentru că repetăm ca oile greșeala: vedem că PSD guvernează 3 ani, 3 ani și jumătate, după care se retrage, vin alții care se chinuie să repare clanța, să pună becurile la loc să fixeze perdelele, asta presupune costuri, măsuri impopulare, după care PSD se întoarce: tot cu noi era mai bine la furat.”

Dar, atunci pentru ce s-au repezit să trântească Guvernul, blocând România? Să dea “mumos” în faţa propriului electorat? Să arate că există şi că şi ei contează? Au făcut “mumos”, şi-au încordat muşchii, apoi au aflat cât sunt de irelevanţi. Că s-au aruncat cu capul înainte într-o afacere care nu era a lor şi nici a propriului electorat – asta dacă nu cumva singura motivaţie a ceea ce fac este ura. Şi tare mi-e teamă că ăştia nu ştiu decât limbajul urii, cel al “cine nu este cu noi, este împotriva noastră”. Dovadă cum jurnaliştii de la Rise Project s-au transformat în “antenişti” că şi-au permis să arate afacerile prin care Barna a făcut osânză profitând de necăjiţii din România, aspirând, ca prin minune, cam toate proiectele pe fonduri europene de gen “reconversie socială”. Cei de la Rise Project erau perfecţi numai când scriau despre Dragnea şi despre Iohannis.

Ăştia fac politică cum fac proteste: bătând cu pet-ul din plastic în asfalt şi făcând inutile marşuri forţate pe oriunde nu sunt cei împotriva celor care protestează. Cu răcnete de ultraşi: "Cine nu sare, nu vrea schimbare", lângă căruciorul paraliticului şi în prezenţa moşnegilor şi babelor în cârje. Idioţii utili ai clipei.

Bieţii rezidenţi sunt în stradă că, de dragul jocului politic personal, Klaun Ciolannis a refuzat să numească interimarii ex-Guvernului Dăncilă. Apoi, tot de dragul jocului politic şi fără să gândească la consecinţe, l-a trântit, de mânuţă cu jumătate din vechiul USL, cu Plagiatorul Mitoman Ponta, cu Trădătoriceanul de profesie, cu vechiul vinovat de serviciu Băsescu şi aceşti hipster ai politicii. Iar au confundat interesul lor personal şi de gaşcă cu interesul românilor şi al României. Dă-i în anii lor de studiu pe rezidenţi, noi să ne suim sacii în căruţă! Oricum se poate da vina pe PSD.

Şi iată că cei de la #UniţiSalivămRomânia au ieşit la cafteală politică chibiţând de pe tuşă. Şi eu care credeam că dacă vrei schimbare, lupţi personal pentru aceasta, nu-i laşi pe alţii să-şi frângă gâtul. Dacă este să judecăm această atitudine prin sloganul “Fii schimbarea pe care o ceri de la alţii”, înseamnă că aceasta se reduce la a chibiţa. Participăm, dar nu ne băgăm. Ne ţinem principiile cu penseta şi facem terapii de grup în cerc restrâns şi le zicem şedinţe de partid.

Să se facă. Să se dreagă. Să fie bine. Să nu fie rău. Zici că-s Nea Ceaşcă dând din aripi pe marginea multiplelor şantiere ale Patriei ante-decembriste. Ăla măcar avea putere. Ăștia n-o au, dar nici nu o vor. Că pierd puncte şi nu li se mai aprobă proiectul şi nu se mai primesc fonduri. Politică de corporatişti care supun la vot ce fel de milk-shake vor servi la “băuta” de deseară...

Parcă era gravă şi fără de soluţii situația în țară cu PSD la putere... Şi acum ce facem: lăsăm PSD să distrugă țara doar că ne e frică că mai pierdem din puncte?

Fie că avem de-a face cu ipocrizie şi cinism, sau numai cu infantilism, e clar cam care ne sunt speranţele cu privire la prezent şi la viitor. Noul în politică vine cu năravuri vechi.

Şi, gata!

Adauga comentariu