CATACOMBELE CHIRALEȘULUI - Fantomele conților Bethlen ținute prizoniere în criptele nepăsării (FOTO-VIDEO)

Pe partea dreaptă a Drumului Judeţean 151, pe drumul de la Şieu Odorhei, Coasta, Cristur-Şieu via Şirioara, există în stâncă o grotă unică în Transilvania. Practic, e vorba de o criptă, un fel de peşteră artificială. Este ceea ce a mai rămas dintr-o vastă proprietate care a aparţinut familiei Bethlen. Înfăţişarea castelului şi a parcului înconjurător sunt cunoscute numai din descrierile şi diferitele izvoare vizuale contemporane.
 

Peştera se află într-o stare deplorabilă, e lăsată pradă intruşilor necivilizaţi. În adâncimea peşterii, după o curbură. spaţiul se înlărgeşte şi aici se află intrarea criptei. Intrarea se face printr-o uşă scundă cu deschidere dreptunghiulară, flancată de reliefuri sculptate în gresie. Pe partea stângă a intrării se vede figura şezută a morţii cu aripi, care în mâna stângă ţine o clepsidră, iar în mâna dreaptă o coasă uriaşă. Relieful deteriorat din dreapta intrării reprezintă câteva unelte: greblă, sapă, şi o ramură de palmier. Pe lintelul uşii apare următoarea inscripţie: „Kész 1818 GBL”, care marchează faptul că cripta a fost amenajată în 1818 de către contele Lajos Bethlen. Deasupra intrării se află relieful unei bufniţe, simbolul morţii şi al înţelepciunii, care păzeşte liniştea soţiilor Bethlen din criptă.

Interiorul criptei era împărţită în două compartimente scunde, în care erau săpate cele două gropi pentru sicriile defuncţilor. Aici a fost înmormântată contesa Klára Bethlen în anul 1839, iar soţul ei, Lajos Bethlen a urmat-o în 1867. Mormintele lor au fost jefuite în timpul primului război mondial, când au fost luate şi epitafurile lor din marmură.

Vis-a-vis de intrarea criptei se află o nişă semicirculară, în care era dispus iniţial grupul statuar al moirelor, executat de sculptorul Josef Schmelzer. Figurile celor trei personaje mitologice erau supradimensionate, una dintre ele ţinea în mână o furcă de tors, cel din mijloc torsea firul vieţii, iar al treilea era reprezentată cu o foarfecă. Grupul statuar mitologic era admirat de contemporanii săi, dar din păcate au dispărut fără urmă.

După spaţiul rotund al intrării în criptă, peştera continuă cu o ieşire aflată deasupra sa cu câţiva metri, scobită în peretele de stâncă. Pe partea superioară a nişei, care înconjoară ieşirea peşterii, sunt sculptate trei inscripţii a unor versuri despre fenomenul trecerii în nefiinţă.

Ansamblul criptei are o importantă valoare istorico-culturală datorită faptului că numeroşi vizitatori ai castelului şi parcului şi-au eternizat numele pe peretele stâncii, gravate în cadre de diferite dimensiuni şi forme. Multe personaje importante ale culturii epocii reformei şi membrii familiilor aristocrate din Transilvania au marcat în acest fel vizita lor la Chiraleş. Dintre aceste nume putem aminti pe guvernatorul Transilvaniei, Johannes Kornis (G. Johannes Kornys Gubern. Transil.), episcopul Lajos Haynald (Ludovicus Haynald Episc. Trans. 1860.) sau pe contele Miklós Jósika (el a vizitat ansamblul în 1810). Scurta poezie care comemorează viaţa lui Ferenc Deák, marele om politic al vremii, este cea mai importantă inscripţie de acest gen.

Date istorice

Familia Bethlen din Beclean deţinea proprietăţi în satul Chiraleş începând de la mijlocul secolului al XVII-lea, iar în 1782 satul a intrat în întregime în posesia familiei respective. Contele Lajos Bethlen (1782–1867) a preluat posesia din Chiraleş de la unchiul său, contele Gergely Bethlen, în anul 1803, şi în anii următori a iniţiat construirea unui castel pe dealul din apropierea satului. Casele săseşti aflate pe deal au fost mutate pe strada principală a satului. Cu această ocazie contele a contribuit şi la modernizarea condiţiior de locuit a comunităţii româneşti din sat.
Contele Lajos Bethlen s-a căsătorit cu contesa Kata Bethlen în anul 1804, după acest eveniment demarând lucrările de construire ale castelului din Chiraleş. Contele a fost aşa de pasionat de arhitectură şi de peisagistică încât şi-a cheltuit majoritatea averii sale pe amenajarea castelului şi a parcului înconjurător. Castelul clasicizant şi parcul au format un ansamblu admirat de contemporani, fiind unul dintre cele mai elegante castele ale primei jumătăţi a secolului al XIX-lea în Transilvania.

În autobiografia sa, contele Bethlen relatează că cripta lui a fost amenajată în interiorul unui tunel săpat în stânca care delimita parcul, iar vis-a-vis de intrarea în criptă a înălţat grupul statuar a moirelor, opera lui Josef Schmelzer. Lucrările la această „peşteră artificială” au continuat timp de doi ani şi jumătate. Inscripţia deasupra intrării în criptă datează ansamblul în anul 1818.

După 1900 nimeni n-a mai locuit în castelul din Chiraleş, care în 1907 era deja pe jumătate pustiită. Castelul a fost demolat în totalitate după 1945, iar astăzi nici urmele ruinelor sale nu se mai pot găsi. Numai cripta săpată în stânca de gresie şi intrarea „casei” pentru eremit au supravieţuit demolării sistematice, dar şi acestea se află într-o stare avansată de degradare.


Descrierea edificiului

Ansamblul castelului a fost construit pe un deal, la vest de satul Chiraleş. Castelul, cu un singur nivel, a fost conceput în stil neoclasic, cu faţada principală dominată de un timpan care se sprijinea pe patru coloane cu capiteluri ionice. Literele „C[omes] L[udovicus] B[ethlen]” şi inscripţia „Delicias homini quales latura ministret / Prospice et exemplo gaudia misce meo” erau incizate pe timpanul faţadei.

Parcul care a înconjurat castelul a îmbinat elementele parcurilor franceze şi a celor engleze. Înainte de 1848, parcul de la Chiraleş a fost unul dintre cele mai frumoase parcuri din Transilvania. Descrierile menţionează mai multe clădiri din parc, cum ar fi casa de plăceri (clopoţeii de vânt de pe acoperişul clădirii au fost făcute de Péter Bodor, iar deasupra uşii era pictată imaginea Venerei), o filegorie, casa vânătorului, ruinele unei cetăţi artificiale, casa de scăldat, casa pescarului lângă pârâu, o fântână arteziană cu statuia lui Neptun. În parc a fost amenajat şi un lac care înconjura o insulă mică.
Parcul a fost delimitat de o stâncă abruptă de gresie, în care contele Bethlen a amenajat o peşteră largă care a cuprins şi cripta sa.(sursa: referinte.transindex.ro)

În acest moment, catacombele de la Chiraleș nu se află în posesia nimănui, fiind considerate ca niște edificii naturale. Nimeni nu le are în posesie, nimeni nu are grijă de acest ansamblu unic în județ. Din când în când se mai opresc curioși, iar câțiva se mai încumetă să intre. Din păcate, catacombele de la Chiraleș au căutare mai mare în rândul persoanelor lipsite de orice idee legată de educație.

O parte din istoria noastră locală, având deja o poveste fascinantă, rămâne pradă ignoranței și a barbarismului. Zona mai are și alte povești neștiute, nespuse și care urlă mute la urechile ignoranței generalizate. Căutăm povești pentru a construi un pasaj turistic, dar nu le auzim pe cele care răgnesc fără voce din străfundurile istoriei ținute prizoniere în catacombele nepăsării!

 

Adauga comentariu