Bâlciul Mare al Bistriței – o „sărbătoare” ce nu se referă la bistrițeni! În cel mai bun caz un entertainment rural...

Începând de azi, timp de 10 zile, Bistrița îmbracă o haină se sărbătoare la comanda unui primar tot mai absent în ultima perioadă. Ovidiu Crețu a decis de la sine putere ca Zilele Bistriței să fie sărbătorite în altă perioadă decât cea cu o anumită însemnătate într-un calendar.

Conform municipalității, prima atestare documentară luată în calcul în mod oficial ar fi fost data 16 iulie 1264. De la inventarea acestor „zile ale orașului”, sărbătoarea bistrițenilor a avut loc în preajma zilei de 16 iulie, până când o minte creață a decis mutarea acestora, bineînțeles sub o altă denumire, către sfârșitul lui august (mai apropae de 23 august decât de 16 iulie).

Marele Târg al Bistriței este noua denimire a acestei cvasi-sărbători, copiind manifestările dedicate Zilelor orașului, dar transpuse sub forma unui târg. Motivarea denumirii a venit evident din partea celui care a ordonat schimbarea, argumentând prin faptul că denumirea respectă ceea ce burgul Bistriței era odată, adică un târg, referindu-se la perioada medievală de glorie a orașului.

Motivul real al mutării acestei sărbători din mijlocul lunii iulie către finalul lui august vine tot de la Crețu care a spus, mai mult sau mai puțin oficial, că acestă perioadă a anului este propice pentru astfel de sărbători deoarece atunci se mai termină din concedii și oamenii sunt acasă, deși edilul se referea la anumiți invitați externi care preferau sfârșitul lui august.

Este vorba de pleiada de invitați din orașele „înfrățite” cu Bistrița, orașe care nu au dus absolut nimic la dezvoltarea orașului sau la „intergarea” acestuia în mult-dorita Europă. Cu mici excepții, aici ne referim la Becanson, localitate care a avut o legătură mai strânsă cu Bistrița încă de la începutul anilor 90, legătură de care au beneficiat mai mulți copii prin schimbrile de experiență efectuate, în rest niciun oraș „înfrățit” nu a avut vreo contribuție la propășirea materială sau spirituală a bistrițenilor. Poate orașalele de sorginte germanică, care ne-au mai ajutat cu câte-o ambulanță sau mașină de pompieri „second-hand”.

„Înfrățirea” viabilă poate fi numită acea legătură puternică între două localități sau regiuni care se răfrânge puternic, palpabil și vizibil în viața obștii. Exemplu clar este înfrățirea dintre Bistrița-Năsăud și raionul Glodeni din Republica Moldova, acolo unde Radu Moldovan (prin Consiliul Județean) contribuie din greu la dezvoltarea zonei prin infuzie de bani (din bugetul județean) în anumite infrastructuri, cum ar fi drumuri, reparații de stadioane, de grădinițe sau școli, achiziționare de autoturisme, etc. La acest capitol, ne permitem... înfrățiri...

Există totuși niște beneficii în relația de „înfrățire” a Bistriței cu orașele lumii: delegațiile numeroase din Primăria Bistrița care participă la diferite „manifestări” peste hotare. Probabil și niște schimburi „culturale”.

Bistrițenii, cei care ar trebui sărbătoriți, au parte de bâlci (târg). Un fel de circ și pâine. Și multă mocangeală „culturală”, atât pe Pietonal cât mai ales în târgul de animale de la Viișoara, transformat în zonă de manifestare folclorică și grătăreala aferentă, bineînțeles cu sprijinul mașinuțelor, „ringișpilurilor” și a altor găselnițe trecute la capitolul entertainment rural. Bistrițenii nu se sărbătoresc pe ei, căci, cu foarte puține excepții, bistrițenii sunt foarte puțin promovați în fața bistrițenilor.

Pe lângă toate aceste „activități” menite de a scoate ochii publicului votant care mai mult oricum n-ar ști să aprecieze, există și inițiative specifice unui burg educat și intrat într-un secol real. Sunt inițiative venite din partea unor oameni cu capetele pe umeri, oameni care au reușit să străpungă zalele unei municipalități închistate și nonevoluative.

Despre aceste manifestări vom vorbi, dacă le vom identifica ca atare, în zilele ce urmează, dar vă vom prezenta și alte elemente ale bâlciului mare al Bistriței.

Adauga comentariu